miercuri, 17 februarie 2010

Muzica pe care o ascult

Uh, un subiect lung si pe care nu cred ca o sa-l lungesc azi ca am o intalnire cu un joc foarte interesant. Asa ca acum voi puncta cateva chestii legate de muzica pe care o ascult in general.
Exista doua categorii in care pot imparti muzica pe care o ascult:
-muzica ascultata masiv
-muzica ascultata rar
In prima categorie se include muzica crestina si muzica clasica, mie placandu-mi in mod special Beethoven(Moonlight sonata e pe locul intai in inima mea), Mozart, Albinoni si altii. In aceasta categorie imi place sa adaug tema principala din filmul "Lista lui Schindler", cantata la vioara, care de fiecare data cand o aud, imi ofere sentimente inaltatoare. Ok, pe langa muzica clasica, in aceasta categorie a muzicii ascultate masiv se include si opera cunoscutei cantarete de origine franceza Alizee Jacotey (pentru cei interesati, in martie va lansa un nou album). De melodiile acestei cantarete simt o anumita legatura pe care o voi dezvalui in posturile viitoare.
Categoria a doua cuprinde restul melodiilor, actuale sau care le-am auzit si imi plac si care le ascult intens o anumita perioada si apoi intra in obscuritate, eu ascultandu-le doar din timp in timp.
Asa, acuma mai fac ceva pe Youtube si apoi ma bag si io un pic la cucerirea lumii. Wish me luck

Armistitiu

Mai demult am publicat un post despre incercarile mele disperate de a termina cartea Mandrie si prejudecata a cunoscutei autoare britanice Jane Austen. Dupa ce am intrat serios in carte, m-a ajuns "sindromul Ion". Acest sindrom se manifesta cand citesc opere literare care nu-mi sunt pe plac. Simptome: citesc cat citesc din carte, dar la un moment dat in care fac pauza...acea pauza se perpetueaza la nesfarsit. Asta e si cazul cartii prezente mai sus. Asa ca, renunt momentan la aceasta carte si o voi reincepe altadata.

luni, 15 februarie 2010

Razboi civil

Din ciclul "ca la noi la nimeni", inca o perla aparuta pe piata. Azi la stiri, am vazut uimit cum intr-o scoala din judetul Mures, o profesoara, cu chef de cearta, s-a luat de toti care erau prin jur. Cand insa a ajuns la cutite cu politistul comunei, chemat sa aplaneze conflictul, s-a ajuns la o palmuire de toate frumusetea. Deci, inca o mostra din mandra si balcanica noastra Romanie.

sâmbătă, 6 februarie 2010

Majuscula

Sunt o persoana careia ii place istoria. Mult. Am o biblioteca mare si am cunostiinte destul de vagi care acopera toate perioada denumita istorie de la egipteni si mesopotamieni, pana la minunata lume noua de astazi. De cand eram mai "tanar" si ma interesa studiul istoric, o caracteristica a istoriei m-a pasionat in mod special. Si anume,imperiile. Acele state multinationale, nascute din ambitiile unor oameni cruzi care nu doreau altceva decat putere absoluta, acele state care aveau un control strict asupra cetatenilor lor si in care libertatea era un cuvant tabu, acele state ma interesau. Fie ca era vorba de Roma, Asiria sau Imperiul Napoleonian, pentru copilul din mine, soldatii, razboaiele, bataliile erau ceva extraordinar si influenta filmelor mi-au creat acel interes.
Numai ca in zilele de azi, poate faptul ca ma indrept spre varsta majoratului, m-a facut sa am o alta perspectiva asupra lucrurilor pe care ar merita studiate. Ma intreb oare cati au auzit de Wiliam Wilberforce, cel care a eliberat sclavii de culoare din Marea Britanie? Sau de Tadeus Kosciusko, faimosul luptator pentru independenta Poloniei care a trait cu libertatea in suflet? Dar daca rostesti numele Alexandru Macedon, Iulius Cezar sau Napoleon, imediat se aprinde un beculet in minte. E ilogic. De ce in ziua de astazi, avem ca modele persoane care au tarat milioane de oameni in conflicte inutile, au distrus tari, au ravasit popoare, toate in schimbul gloriei personale, sau a unui scop mai "inalt". E ilogic. Dar nu aici am vrut sa ajung.
Ma gandeam la faptul ca peste tot cand este vorba despre un conducator, este folosita majuscula. Marele Imparat Napoleon, nebunul Imparat Nero si exemplele pot continua. De ce sa arati respect unei persoane care a ordonat cu buna stiinta masacre, distrugeri materiale imense si care au dorit sa suprime culturi intregi pe care le considerau pioni (Napoleon a facut asta cu Tarile Romane) ? E ilogic. Poate daca ar fi facut ceva bun pentru omenire atunci ar merge, dar eu zic ca doar Unul are dreptul la aceasta onoare.
In saptamana aceasta am aflat mai multe lucruri care m-au pus pe ganduri si am gandit sa scriu aceste lucruri. Pentru cei atei, doar mila si speranta ca poate va va veni mintea la cap. Insa cei care cred in Dumnezeu si in Fiul Sau, atunci inteleg ce vreau sa spun. El care a venit pe aceasta planeta rebela, S-a imbracat intr-un om simplu si a stat 33 de ani indurand un trai pe care azi il au saracii lumii, e ceva ce cu siguranta nu l-ar fi facut "Imparatii". Ei ar fi preferat sa stea pe tron si sa ordone. Dar Isus a considerat ca meritam o sansa la viata si a venit aici pentru a ne trasa o cale. Sa parasesti Cerul care este peste puterea de imaginatie a omului este ceva extraordinar care arata cata mila a avut Dumnezeu pentru noi, care nu meritam nimic. Moartea Sa este una din cele mai crude, si stiind ca Isus ar fi putut oricand Sa ne lase balta, lasa putin de gandit. Oare nu merita mai mult respect decat ii dam noi astazi? El care a considerat ca meritam mai mult decat sa murim ca viermii sub puterea lui Satana, merita toate jignirile pe care le primeste zilnic de la copiii Sai. Isus S-a injosit mai mult decat am face-o oricare dintre noi pentru o simpla planeta,o picatura albastra pe un cer nesfarsit si azi noi ne purtam oribil cu tot ceea ce a reprezentat El. Pentru toate cate a facut,cu siguranta El merita Sa-si poarte titlul cu majuscula. Caci doar unul este Isus Christos, Imparatul Universului. QED