Adevarul despre Fundatie

Imi place colectia ''100 de romane...'' de la Adevarul in care au aparut mai multe carti interesante si care pana atunci poate nu erau accesibile publicului sau erau necunoscute publicului larg, desi exista o cabala care le pretuia in mod special. Desigur ca ma refer la SF si la cele 4 capodopere publicate de catre ziar si anume Masina timpului/Omul invizibil-H. G. Wells, O calatorie spre centrul Pamantului/Goana dupa meteor-Jules Verne, Dune-Frank Herbert si trilogia Fundatiei-Isaac Asimov. Daca Wells si Verne erau cat de cat cunoscuti de publicul larg, Asimov si Herbert reprezinta sciitori geniali doar pentru o categorie destul de mica (printre care ma numar si eu) in tara noastra. Asadar consider ideea una foarte buna. Si pentru ca doar trilogia se afla in biblioteca mea, doar aici pot puncta unele nemultumiri ale mele:

• forma cartilor. De prima data cand am vazut in colectie, am stiut ca urmau sa fie despartite. Fiind trei carti la randul lor, fiecare impartite in mai multe povestiri am sperat la o impartire de acest fel: In prima carte sa fie cuprinsa intreaga ''Fundatie'' si prima parte din ''Fundatia si Imperiul'' astfel ca a doua carte sa se ocupe de Fundatie pe timpul Catârului si in continuare. Si ar fi aratat chiar destul de bine ca forma. Si am asteptat pana a venit ziua cand am tinut in maini volumoiu'. Visele mele au fost spulberate cand am vazut ca au unit primele doua carti intr-una singura, in cea mai naspa varianta posibila (Bine ca au impartit Purgatoriul din Divina Comedie)
• aceasta nu e nemultumire pe cat e o intrebare. Prima carte (''F'' si ''F si I'') este cea scoasa de Teora prin anii 2000, tradusa de Mihai Dan Pavelescu, ceea ce era interesant pt ca eu am in colectie pe cea de la Nemira. Speram ca tot sa fie la fel, dar ''A 2 F'' era traducerea Emilian Bazac, Nemira 95. De ce?
• Ultima si cea din urma, ilustratiile. Desi incearca sa creioneze atomsfera terminusiana a romanelor arta este foarte slaba si unele ilustratii sunt putin hilare. Urmeaza cateva poze...care se afla in partea de sus (copertele pentru cele doua carti, Lewis Pirenne intalnindu-se cu Lord Dorwin si preferata mea Hober Mallow in timpul procesului sau efectuand salutul vulcanian)