Desi as putea scrie o recenzie de patru pagini de caiet studentesc si tot sa nu ating toate lucrurile grozave din carte, voi puncta, cu liniute, cateva din lucrurile care au facut cartea mult mai interesanta la citit decat Dune. Sa-i dam drumul
-secventa istorica. Parerea mea este ca romanele situate in cadrul Imperiului Atreides fondat dupa Batalia Arrakeenului si care exista pana la moartea lui Leto II sunt cele mai interesante. Nu stiu de ce. Poate ca personajele sunt mai interesante, desi unele apar si in prima carte. E ceva la aceste carti care lipseste celorlalte.
-personajele si drama lor. Paul, Chani, Irulan, Alia, Stilgar si Duncan Idaho sunt in centrul cartii si luptele lor interne compun cartea. Prestienta lui Paul care ii prezinta in fata un viitor nesigur pentru rasa umana, dar singura solutie care cerea sacrificiul sau il inspaimanta. Mi-am dat seama recitind aceasta carte ca Paul este un erou tragic, care trebuie sa lupte cu destinul impus de mama sa si de Bene Gesserit, dar care nu e dorit de Muad'dib. El doreste sa ramana cu Chani, dar circumstantele actuale nu permit ca dragostea dintre cei doi sa continue mult timp. Irulan lupta pentru a naste un mostenitor imperial, dar nu primeste afectiunea sotului ei. Duncan Idaho, reinviat ca o ghola, se straduie sa isi regaseasca identitatea si amintirile sale ca om.
-Harkonnenii mor. Da, asta e un plus evident fata de prima carte. Nu imi plac Harkonneni si filmul Dune, mi-a facut placerea de a-l ucide Feyd-Rautha intr-un stil original fata de carte.
-Bene Tleilaxu. Prima mentiune a cruzilor si ciudatilor Tleilaxu care au un rol tot mai mare in viitoarele carti. Pana in ultimele doua carti scrise de fi-su si KJA. (nu le cititi mai mult de odata ca strica placerea Duniversului)
-antrenamentul Aliei. No comment.
-cartile sunt mult mai profunde decat cele scrise de Brian Herbert.
-pentru cei pasionati, uitati-va si la miniseriile Sci-fi channel din 2003. La fel de faine ca si cartile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu