Recenzie-Stapanul inelelor-Cartea intai

Am citit vreo cateva carti la viata mea. Am mai fost intrebat cate, dar nu pot oferi un raspuns exact pentru ca nu stiu. Io zic ca in jur de vreo 100, 100 si ceva. Ma rog...Dar trebuie sa admit, ca dintre toate cartile pe care le-am citit, niciuna nu este atat de sforaitoare ca Stapanul inelelor. In titlu am scris Cartea intai. Cei cu nervi de otel care au reusit sa citeasca cel putin un volum din cele trei, vor sti ca trilogia e impartita in sase carti (nu-s sigur). Fratia inelului are doua parti (sau carti). Eu am citit una. Un singur lucru am de spus: multumesc Peter Jackson. Pentru ca, daca as fi citit cartea si dupa aceea sa fi vazut filmul...ma indoiesc ca as mai fi vrut sa vad filmul. Dar sa revenim la carte. Urmeaza spoilere.

De la inceput trebuie inteles faptul ca am pornit cu prejudecata conform careia filmul este cea mai fidela reprezentare a cartii. Asa ca am avut parte de cateva socuri referitoare la varste si durate. Nu vreau sa dezvolt. Oricum, cartea incepe cu petrecerea de 110 ani a hobbitului Bilbo Baggins din Fundatura. El este fiul fratelui unchiului bunicului varului de-al treilea a lui Frodo Baggins, personajul principal al carti (verficati genealogia, eu nu o sa o fac). Oricum, mare parte a primelor capitole se ocupa cu asta. In scena apare Gandalf, marele vrajitor si prieten a lui Bilbo care l-a insotit in cartea Hobbitul in aventurile sale trecute. Urmeaza un discurs cu ocazia fericitei ocazii si la final..puf! Bilbo dispare. Se pare ca acesta este in posesia Inelului, cel mai puternic dintre toate, faurit de Stapanul Intunecat Sauron in infernalul Mordor. Desigur, Gandalf nu stie asta si dispare pentru a cauta raspunsuri. Mult timp. Aproximativ treispe ani! Apoi se intoarce si-i spune lui Frodo, stapan al inelului dupa plecarea lui Bilibo. Intelegand baiu in care ii Frodo urmeaza sfatul batranului vrajitor de a se cara din Comitat si a merge inspre Rivendal, casa lui Elrond, regele elfilor. Si de aici cartea se duce rau in jos. Adica, mi-am dat seama ca eu nu mai citesc Stapanul inelelor. Probabil un manual de geografie a Middle-Earth da' sigur nu o opera literara. Nu inteleg de ce Tolkien a tinut mortis sa explice pe unde merg hobbitii, detaliind extrem de mult fiecare loc, fiecare popas pana la nebunie. Din partea cititorilor. Intr-un final, la pagina 239 apare un personaj asteptat si anume Aragorn, sau Strider (Pas Mare) si de acolo cartea incepe sa creasca, dar foarte putin. Urmeaza ranirea lui Frodo pe Tancul Vremii si intr-un final, printr-un lesin ajungem in cartea a doua. Pfiu! Ah, si o ultima suparare, dac pot zice asa, desi e meritul lui Peter Jackson. In ultimul capitol, cand Frodo se simte rau, calatorii sunt ajunsi in urma de un elf. Si nu de o elfa, cum as fi vrut io (adeca Arwen).

Singurul lucru pe care mai pot sa-l adaug este speranta ca in partea doua odata cu aparitia lui Boromir, Legolas, Gimli, Elrond si revenirea lui Gandalf, sa inceapa capodopera aclamata de toata lumea.