Meditatie...

Pentru ca am avut parte de critici referitoare la continutul postarilor mele anterioare, fiind umplute prea mult cu elemente prozaice si neineteresante desi impachetate frumos, imi permit acum sa fac abstractie de la aceasta regula si sa scriu cum vrea lumea.

Astazi, a fost o zi frumoasa, cum nici nu ma asteptam de frumoasa. Pentru ca azi a avut loc vizita clasei mele la mine acas, la MACEA, si au vizitat castelul si gradina botanica. Unitati de masura pentru a cantari ceea ce a fost acolo...cam greu. Oricum, daca ai fi incercat, ar fi fost nevoie ca apoi sa inventezi trepte noi pentru ca se depasea limita normala. Ca sa spui ca a fost frumos e ceva, dar nu destul. Fiecare va sti cum a fost in inima lui. Dar pentru mine a fost ceva special, lucru care intr-un fel m-a marcat. A fost un timp placut, cam scurt ca interval orar, si parca mult mai scurt din punct de vedere al clipelor. Pentru ca aici am vrut sa ajung. La timp.

Nu ma voi apuca sa disec timpul, sa-l analizez filosofic, sau nu mai stiu io cum. Pentru ca nu stiu. Pentru ca nu vreau. Pentru ca nu ar trebui. E ceva la care sa te gandesti, la trecut la o amintire placuta care sa-ti smulga un zambet peste timp cand vezi ceva care sa iti aduca aminte de acel moment. Chiar daca la inceput ma gandeam sa scriu altfel, mi-am pierdut ideile. Vreau doar sa zic, ca pentru un om astfel de momente ar trebui sa fie pretuite pentru ca sunt printre putinele lucruri care conteaza cu adevarat in viata. Daca alergi dupa ceva, dupa un scop toata viata ar trebui sa te gandesti daca merita. Poate ca, vrei sa faci avere, si lupti intreaga ta viata pentru asta. Si la final, cand ajungi in varf, esti gol, esti gol pe dinauntru direct proportional cu timpul pierdut pentru a lupta pentru telul tau. Si cineva care vrea sa faca cariera, si invata pentru asta, ar trebui sa fie atent ca poate pierde contactul cu lumea inconjuratoare si astfel din nou iesi in pierdere. Sau poate, devii prea atent la lucruri mult prea abstracte, sau care nu au o legatura atat de mare cu viata si pierzi din atentie lumea, iti iei zboru in alte sfere...cand locul tau este pe pamant.

Inchei, pentru ca poate exagerez, poate o sa ma credeti prea idealist, prea cu capul in nori. Un lucru e sigur pentru mine. O sa incerc sa nu mai fac asta. Un proverb zice ca un lucru e pretuit doar dupa ce il pierzi. Eu nu vreau sa fac asta. Eu... cat mai am vreme, voi lupta sa prind cat mai multe clipe din acestea. Concluzia? : pretuiti-va prietenii, cat inca ii aveti, ca-s o comoara rara in zilele de astazi.