miercuri, 15 decembrie 2010

Ascult Enescu. Am ascultat Porumbescu. Mai e nevoie sa spun mai mult? Ce poate fi adaugate langa numele acestor titani? Ascultand doar doua dintre cele mai cunoscute melodii compuse de ei (Balada si Rapsodia romana op. 2) mi se face pielea de gaina. Din fiecare nota, care pur si simplu se inalta de pe portativ, se simte putere, se simte pasiune si dragoste de arta si de tara. Se simte Romania. Asa bate inima Romaniei. Navalnic, dar in acelasi timp rational. Coleric, dar in acelasi timp calculat. Melancolic, dar cu fata indreptata spre viitor. E uimitor si nu imi pot reveni. Aceste lucrari emana ceva, ceva care lipseste acum. Nu stiu ce, dar e ceva care leaga, uneste Cerul cu Pamantul, uneste trecutul cu viitorul, ofera unui suflet alinare. Liniste, serenitate si patriotism. Sunt sigur ca aceste melodii au fost scrise avand Romania in suflet. Si de aceea, raman peste veacuri opere fundamentale ale umanitatii, nu doar a tarii noastre.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu