As putea sa le iau pe fiecare pe rand si sa le comentez, dar nu o s-o fac, pentru ca mi-ar lua mult timp si nu ma simt in stare sa efectuez o asemenea operatiune. Totusi, pot sa iau de exemplu cartile care sunt luate drept etalon, opere fundamentale ale acestui gen. Ca expectii remarc ''Ender's game'' si Vorbitor in numele mortilor , doua carti extrem de bune ale lui Orson Scott Card, care reusesc sa ajunga la nivelul unor lecturi placute. Pe langa aceste doua carti, Infanteria stelara a lui Heinlein este foarte reusita.
Sa incepem. Zeii americani (am facut o recenzie)-carte buna, dar care nu m-a prins asa cum trebuie si a avut personaje care puteau muri fara sa imi pese. Ghidul autostopistului galactic-bascalie la maxim, o carte draguta si nu am ce-i baga de vina. Cartile lui Philip K. Dick-confuze, filosofice si totusi citibile. Caderea lui Hyperion-well, ce as mai putea spune si nu am spus. Ah, da. Cu toate ca l-am facut una cu pamantul trebuie sa ii acord lui Simmons premiul pentru o imaginatie debordanta (fluvii ce curg pe mai multe planete, nave-arbori, Shrike, covoare zburatoare etc). Umbra tortionarului-o lectura recenta, interesanta, detalii si descrierea Citadelei foarte bune. Solaris-prea tanar pentru cartea asta. Poarta-Nuuuuuuu!!! Sfarsitul copilariei-scurta, si finalul e neasteptat.
Astea-s doar cateva dintre operele fundamentale ale SF-ului pe care le-am citit de-a lungul timpului. Nu pot spune ca toate au fost carti slabe, dar si cele care au fost apreciate de mine, au o lipsa ceva care Asimov si Frank Herbert au adaugat atunci cand au copt placintele lor. Sincer nu stiu ce au facut. Probabil au pus multa ciocolata asa cum imi place mie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu