vineri, 24 decembrie 2010

La ieslea de sub brad

A venit! In sfarsit. Momentul asteptat de atat timp. Craciunul. Sincer am asteptat aceste zile inca de pe 1 decembrie, dupa cum v-ati dat seama dinainte. Motive. Pentru atmosfera. Pentru colinde. Pentru cadouri. Este perioada aceea din an, dupa cum zice cliseul, in care oamenii devin mai buni si toti zambesc mult si...vine Mos Craciun. Aceasta era principala sursa de bucurie in copilaria mea indepartata, si anume cautarea sub brad a unor cadouri care erau pentru mine elementul central al acestei sarbatori. Fie ca erau un set de camioane, sau roboti, sau carti mai tarziu, nu conta. Cadourile contau pentru copil.
Acum ca m-am maturizat (vorba vine, eu inca ma consider half-copil) si nu mai astept cadourile in aceeasi forma, si ma gandesc si la faptul ca acea atmosfera parca s-a disipat intr-un fel. Nu mai e acelasi simtamant, desi probabil vina-i de la mine. Totusi, la ce sa ma astept pentru acest Craciun si pentru cele viitoare? Adica, la final, cand voi trage concluzie cu ce raman?
Ma gandesc doar la faptul ca aceasta sarbatoare este indreptata spre un comercialism extrem, si tot ceea ce conteaza este Mos Craciun si tot ce se trage din aceasta. Dar care era scopul initial al acestei sarbatori. ''Aaa... Cadouri!''. Nu, nu. Se serba nasterea lui Iisus Hristos, venirea Sa pe Pamant pentru a ne salva. Nu as vrea sa discut acum despre data si despre faptul ca nu e chiar asa cum e. Important e faptul ca s-a pierdut adevaratul spirit al Craciunului si a fost inlocuit de un fabricat al unor companii ce ii fac pe oameni sa cheltuie bani pe cadouri (nu ca ar fi aceasta ceva rau). Rau e ca se pierde ce e mai important.
Pentru a balansa aceasta indepartare, se poate face urmatorul lucru: in momentul in care stati in fata bradului, sau alaturi de familie, pentru catva timp ganditi-va la Imparatul care S-a coborat din Cer si a trait ca si o simpla Fiinta pentru a ne salva pe noi, si pentru a ne putea duce unde este El acum. Sa fie asta un fel de cadou pentru El, un gand de multumire pentru tot ce a facut.
Zicand astea, va urez ca acest Craciun sa va faca sa va simtiti impliniti, fericiti si sa uitati pentru o vreme de toate relele din lumea aceasta, pe toti calatorii care ajung la acest blog si nu numai.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu