Remember

Nu am reusit sa scriu un post chiar pe 15 noiembrie desi am incercat, dar vorba proverbului, mai bine mai tarziu decat niciodata.
Motivul acestui post este de a celebra cea de-a 197 aniversare a Liceului Pedagogic Dimitirie Tichindeal din Arad, prima scoala de acest gen din Transilvania. Fiind si elev al acestei scoli, am aflat multe amanunte despre trecutul scolii.
Inaugurarea ei a avut loc pe 3/15 noiembrie 1812 la o manastire aflata pe locul unde astazi sta Colegiul National Moise Nicoara, intr-o duminica. A doua zi incepeau cursurile Preparandiei aradene. Sub indrumarea a patru profesori ( Dimitrie Tichindeal, Iosif Iorgovici, Constantin Diaconovici Loga si Ioan Mihut), generatii intregi de copii care au dus invataturile primite la scoala in satele lor si au purtat semintele educatiei si telul unirii in inima romanilor transilvaneni.
Consider ca aceste motive sunt destul de bune pentru a ne aduce aminte de eforturile facute de stramosii nostri pentru a raspandi educatia printre oamenii nestiutori de carte.

O carte buna...un film nu prea bun

Ma refer la cea mai cunoscuta opera a lui Isaac Asimov si anume Fundatia, prima din ciclul trilogiei ce poarta acelasi nume si schiteaza istoria viitorul prin ochii lui Hari Seldon, cel mai bun matematician al vremii.
Era prin anii '50 si Asimov era cunoscut ca fiind autorul a mai multe povestiri despre roboti, povestiri reunite mai tarziu in volumul Eu, robotul (nu prea are legatura cu filmul I, robot din 2004). Insa in afara de povestiri cu roboti, Asimov avea in minte o idee ce urma sa uimeasca generatii la rand: ideea unui Imperiu Roman in spatiu decazand si apoi renascand. Influentat de catre editorul sau, Asimov incepe sa scrie mai multe povestiri prezentand prabusirea unui Imperiu Galactic, ce a rezistat 12000 de ani. Insa dupa prabusire, ar fi urmat 30000 de ani de barbarie. Doar Hari Seldon, un matematician, care creeaza o noua stiinta numita psihoistoria poate stopa acest fenomen. Punand bazele a doua Fundatii "la capetele opuse ale galaxiei", el ar fi redus perioada de barbarie la doar 1000 de ani. Astfel incepe istoria Fundatiei, localizata pe Terminus o planeta pustie, inconjurata de dusmani ce doreau sa o cucereasca pentru cunostiintele pe care le detinea.
Din toate cartile SF citite de mine, Fundatia ramane pe primul loc din mai multe motive pe care le voi enumera in mai multe posturi viitoare.

Fenomenul Battlestar Galactica

Da, lasand la o parte Star Trek, Doctor Who sau Stargate, dupa parerea mea cel mai bun serial SF poarta titlul de Battlestar Galactica. Povestea celor 12 Colonii Umane atacate de Cyloni, propriile creatii si obligate sa plece in cautarea unei planete mitice numita Pamant este foarte interesanta si mai ales facatoare de bani.
Anul 1977 duce lumii cel mai nou film SF, regizat de George Lucas si care purta titlul Star Wars. Se planuia crearea unui serial de televiziune care sa poarte idea Star Wars si sa aiba aceeasi abilitate de a scoate bani ca si Star Wars. Astfel a aparut Battlestar Galactica dupa idea lui Glen Larsson. Showul a a avut un sezon continand 24 de episoade, 12 filme de televiziune si slaba serie Galactica 80. Si bineinteles, seria noua din 2003-2009 pe care am vazut destul pentru a o considera una din cea mai buna serie SF pe care am vizonat-o vreodata.

Dune e o carte mediocra...parerea mea

Poate ca vi se pare ca incerc sa atac SF-ul pe care pana mai ieri imi placea, sau poate par ipocrit pentru ca atac literatura dar filmele le vizionez cu placere. Fiecare poate crede ce vrea. Dar, cum am zis in postul anterior, m-am lasat de Sf. Si din imensa lume a viitorului mi-am ales doi piloni pe care sa ma bazez. Momentan. Acei doi piloni se numesc Dune si Fundatia, in ce ordine doriti dvs.
Doar ca, am luat hotararea sa recitesc seria Dune pentru a-mi reaminti ceea ce trebuie sa vad in filmul ce s-ar parea ca va aparea la anul. Si am luat-o cu inceputul. Cu cartea originala, adica Dune scrisa in 1965. 762 de pagini de...mediocritate.
Ca sa ma fac bine inteles, seria Dune imi place cam din centrul ei (Mesia Dunei-Imparatul-zeu al Dunei), dupa cartea a IV, calitatea avand de pierdut prin introducerea Honoratelor Matres si a ideilor din ultimele carti. Dune cand am citit-o prima data, acum 2 ani, am citit-o printre randuri recunosc, pentru ca era prea mult pentru mine. Eu obisnuit cu Asimov care trantea o poveste in maxim 230 de pagini sunt pus in fata a 400 de pagini in care este prezentata venirea Atreizilor pe Arrakis. Deci dibuiti rezultatul. Dar, ideile mi s-au parut destul de interesante incat sa-mi cumpar intreaga serie originala pe care inca o detin.
Doar ca nivelul detaliilor din carte e naucitor. Personajele sunt bine creionate si au multe fatete, primind viata din pana creatorului lor, marele Frank Herbert. Sincer, ca o prima impresie cartea e seaca. Urmeaza vreo multe spoilere.
Discutiile dintre personaje sunt prea multe si aceasta lasa evenimentele pe ultimul plan. Faptul ca actiunea cartii pana la pagina 566 se petrece in primul an si apoi in partea a treia (Profetul) se muta in anul in care Muad'dib devine Imparat e normal. Doar ca primul an e prea dezvoltat. Insa nu unde trebuie. Obiceiurile fremenilor nu sunt prezentate atat de in detaliu pe cat ar trebui, autorul pierzand mult timp pe momentul in care Paul si Jessica sunt in desert inainte sa ajunga la Sietch Tabr. Chiar si imaginea Baronului nu e atat de infioratoare pe cat o arata filmele. El apare in doar trei sau patru capitole in care face foarte putine lucruri importante. Rabban este inexistent, iar Feyd,un simplu print care vrea sa urce pe tron. Mai interesante mi s-au parut incercarile lui Shaddam IV de a urca prezentate in Preludiul Dunei. Si cartile au fost scrise de Brian Herbert! Fenringi apar putin si nu lasa nimic in urma decat regret de a nu fi dezvoltati mai mult ca personaje. Fremenii sunt prezentati ca niste creduli credinciosi care nu pun nicio clipa la indoiala spusele Jessicai. Stiu ca asta facea parte din Missionaria Protectiva, dar totusi, dovezile oferite de Lady Jessica sunt infime pentru a face pe cineva sa ii urmeze fiul intr-un Jihad sangeros. Si in acelasi timp vreau sa nuantez ca nu am simtit nicio simpatie fata de personajele principale. "Eroii" cartii, Atreizii cei drepti care trebuiau sa fie in antiteza cu Harkonnenii "ticalosi" nu sunt cu nimic mai presus decat ei. Practic, ei merg la fremeni, ii pacalesc bazandu-se pe religia lor, ii conving ca Paul este un zeu si ii forteaza sa intre intr-o razbunare intre doua Case Mari, cu care fremeni nu aveau nimic in comun decat ca Harkonneni vroiau sa ii starpeasca. Bine ca macar fremenii se trezesc in Copiii Dunei si se revolta contra Atreizilor.
Per total cartea este cum am mentionat in titlu, una mediocra, nici pe departe o capodopera. Poate nu stiu eu sa recunosc arta adevarata, dar nu vad cum Dune ar fi o carte atat de excelenta cum o declara fanii infocati. Cu doua citiri la activ, sunt sigur ca asa va ramane mult timp de acum incolo. QED.

Citatul zilei

sir Fred Hoyle, astronom britanic: "a presupune ca prima celula a aparut din intamplare este ca si cum am crede ca o tornada care trece printr-o curte plina cu piese de avion poate construi un Boeing 747". Nuff said!

Dedesubturile Star Wars

Titlul poate parea un pic ciudat, dar idea e simpla: Star Wars e mai mult decat un simplu film de actiune in care se ocupa de explozii, batalii spatiale si lupte cu sabii laser. Vreau sa ma refer in special la partile noi adaugate seriei (episoadele I-III) lasand la o parte desenele animate.
Sa o luam cu inceputul. Primele trei episoade, aparute in Epoca de Aur a SF, adica in intervalul 1977-1983 sunt lucrari clasice pe aceeasi treapta cu Planeta maimutelor sau Star Trek. Insa cele noi lasa de dorit. Am auzit multi oameni nemultumiti de calitatea scenariului sau a actorilor (adica Hayden Christiansen a jucat slab). Doar ca exista un mesaj si aceste filme. Sa facem o scurta recapitulare.
In Seria Originala, actiunea se petrece pe vremea Imperiului Galactic, urat de catre oameni si care George Lucas recunoaste ca s-a inspirat din cel de-al Treilea Reich a lui Adolf Hitler. La finalul episodului VI, Imperiul este distrus de catre Rebeliune. Planul lui Lucas pentru prequeluri erau sa prezinte transformarea lui Anakin Skywalker in intunecatul Darth Vader. Pentru aceasta, actiunea este setata cu douazeci de ani in urma pe vremea Republicii Galactice. Luat de tanar de pe o planeta izolata, el ajunge sa fie antrenat de catre Jedi, pastratorii pacii in galaxie. Episodul II se petrece dupa 10 ani cand Anakin e un tanar Jedi. In aceasta perioada plana amenintarea miscarii separatiste care doreau divizarea Republicii. Jedi doreau sa stopeze acest lucru, sprijinind Republica. La finalul filmului izbucneste Razboiul clonelor, care va dura trei ani. Insa in aceasta perioada Cancelarul Palpatine, reuseste sa obtina de la Senat puteri de urgenta, in genul celor pe care le detineau dictatorii romani si care trebuiau predate la finalul conflictului. Insa razboiul ia o asa turnura incat Anakin este transformat in Sith, de catre Palpatine, care era unMaestru si atunci cand afla Jedi este prea tarziu. Incercarea de a-l opri se termina cu Ordinul 66 prin care era ordonata vanarea Jedi-lor. Palpatine tine un discurs in Senat prin care transforma "din motive de securitate" Republica in primul Imperiu Galactic.
Asa ceva nu se intampla doar in galaxii indepartate. Istoria consemneaza nenumarate incercari ale unor oameni avizi de putere sa preia fraiele puterii: Iulius Caesar, Napoleon sau Hitler sunt cele mai cunoscute exemple. Prin razboi, prin amenintarea unui dusman extern ei au reusit sa transforme statele lor din democratii in monarhii, ei aflandu-se la control. Asa s-a intamplat pe vremea lui Hitler, asa se intampla azi in America. Dupa 11 septembrie, libertatiile cetatenesti au fost ingradite pentru a asigura siguranta nationala. Insa Star Wars arata unde duc toate acestea.
Exista un citat interesant pe care l-am vazut in miniseriile Hitler, rise of evil si care mi-a ramas intiparit in minte. Spune ca singurul lucru necesar pentru triumful raului este ca oamenii buni sa nu faca nimic. Asadar, nu mai considerati Star Wars "din alta galaxie" pentru ca ideile care apar in film sunt mult mai contemporane decat credeti.

Fundatie si haos adica, Fundatia si Emmerich

Din pacate nu as fi dorit niciodata sa deschid acest topic, dar Hollywoodul o vrea. Aceste doua nume din titlu NU AU nimic in comun. Cel putin nu pana in urma cu un an.
Acum un an cautam pe Internet filme ce urmau sa apara in anii urmatori. Am vazut cu urma sa fie facut un remake dupa Dune in 2010, dar ce mi-a atras atentia a fost faptul ca in 2011 urma sa fie produsa o ecranizare a cartii de capatai a lui Isaac Asimov si a genului SF, Fundatia. Prima reactie: bucuria initiala, care insa a fost imediat stinsa cand am aflat cine trebuia sa preia aceasta munca titanica:Roland Emmerich.
Mi-am pus mintea si Wikipedia la contributie, pentru a afla cine este si ce a scos pe piata. Si am aflat: el e cel care a produs remake-ul stupid dupa Godzilla (1998), a mai produs Independence Day (1996), Soldatul universal (1992) si mai recent The day after tomorow (2004), 10000 BC (2008) si mult asteptatul 2012 care se va lansa chiar maine. Singurul lucru bun care a iesit din mana lui Emmerich a fost Stargate, filmul din 1994, care a generat o intreaga franciza si un serial ce ruleaza de peste 10 ani. In Hollywood este cunoscut ca si the master of disaster (maestrul dezastrelor).
Si ii dau dreptate. La filme de acel gen se pricepe el. El e cu explozii, extraterestrii care ataca Pamantul, o epoca de gheata sau profetii de acum mii de ani. Filmele astea nu trebuie sa aiba o idee buna sau un scenariu grozav. Iubitorul de filme cand merge sa vada 2012, de exemplu, nu merge sa vada idei filosofice dezbatute de catre personaje. Nu, el vrea sa vada cat mai mult CGI, actiune, suspans si celelalte ingrediente pe care Emmerich le are in "bucatarie".
Insa, cand il pui pe el sa faca un film despre Fundatie...proasta alegere. Putini regizori ar fi in stare sa scoata un film bun si care sa respecte materialul-sursa cu putine modificari. Si din pacate din acei regizori cativa sunt deja morti. Dar, din marea masa de regizori, chiar Emmerich? E un fel de batjocura la adresa muncii lui Asimov. Toate filmele inspirate din cartile sale au iesit prost: Omul bicentenal film cu Robin Wiliams a avut o campanie de publicitate care a facut ca filmul sa fie prost inteles, Nightfall, votata cea mai buna nuvela SF, a fost ecranizata de doua ori ambele filme fiind considerate B-rated si bineinteles, filmul I,robot cu Will Smith...cred ca ati prins idea.
Asadar acest proiect e mort din fasa. Sa incerci sa ecranizezi o carte care se intinde pe zeci de ani, formata din mai multe parti, la final personajele schimbandu-se, si care incearca sa arate ca rasa umana poate supravietui prin cultura si unei epoci de barbarie...e o munca de mare regizor. Emmerich nu e un mare regizor. Asa ca rezultatul va fi pe masura.

De ce m-am lasat de SF?

Aceasta veste este destul de recenta si trista pentru mine care am incercat sa-mi creez o biblioteca SF din cartile marilor clasici ai genului si care acum sunt surplus.
Aventura mea in lumea SF a inceput in urma cu trei ani cand am descoperit Fundatia lui Isaac Asimov, o carte care mi-a schimbat intreaga viata. Am reusit sa citesc de atunci intreaga saga a Robotilor-Imperiului-Fundatiei afland finalul povestii. La un an dupa aceea, am descoperit o noua carte care m-a facut sa consider SF, un gen care parea potrivit pentru mine. Acea carte a fost epica opera a lui Frank Herbert Dune. Am terminat seria originala, si mai am de completat la cartile lui Brian. Pana aici totul e bine. Dupa inca un an, am descoperit o a treia serie epica, Jocul lui Ender ,a lui Orson Scott Card. Si aceasta serie mi s-a parut interesanta desi nu am finalizat-o pana in momentul de fata.
Aici vine partea mai grea. Pana anul acesta am ramas la adapostul celor trei autori, citind putine carti in afara celor scrise mai sus. Am citit Omul din castelul inalt, de Philip K. Dick, care mi s-a parut interesanta si in acelasi timp incalcita. Insa anul acesta am avut niste lecturi care m-au pus sa imi reconsider parerea despre SF.
Prima carte pe care am citit-o a fost Sfarsitul copilariei a lui Arthur C Clarke, o carte interesanta, scurta si care nu era in genul meu. Pentru prima data citeam despre extraterestrii (bine si in Enderverse exista gandacii si pequenios dar asta e cu totul altceva) avand un rol decisiv si in acelasi timp Clarke avea o conceptie diferita fata de alti autori Sf despre viitorul omenirii. A doua carte a fost Cronicile martiene a lui Ray Bradbury, o carte stranie, intr-un alt sens decat cea a lui Dick, fiind mai mult un fel de fantasy-science fiction decat ceea ce am citit pana acum. Ultima carte care m-a facut sa ajung la renuntare a fost Ilium a lui Dan Simmons. Nu am sa spun tot ce am pe suflet legat de cartea acea pentru ca...e prea mult pentru a fi citit de alti si e o chestiune personala. N-am citit Hyperion, poate am s-o citesc, poate nu ,dar Ilium, e...naspa. Nuff said.
Asa ca, pentru a ajunge la o concluzie am decis sa renunt la literatura SF, pentru a nu mai intalni socuri si ma voi rezuma la cele doua opere mentionate in inceputul postului, adica Fundatia si Dune, pe care le consider mai interesante. Desigur, acest lucru nu ma opreste sa privesc filme SF. O,nu. In momentul de fata urmaresc un serial extraordinar si celebru, Battlestar Galactica, despre care voi scrie un post in viitor, si care este unul dintre cele mai bune seriale pe care le-am vazut vreodata.
Si in ultimul rand as vrea sa mentionez ca renuntarea la literatura SF este si o renuntare fizica la colectia mea care cuprinde cateva carti clasice (cele de mai sus si inca cateva) printre care Infanteria stelara a lui Heinlein sau Odiseea navei Space Beagle a lui A. E. van Vogt. Asadar cine este interesat de carti sa ma contacteze.

20 de ani-o generatie si un Zid

Nu puteam lasa sa treaca ziua de 9 noiembrie fara sa scriu un post despre cel mai important eveniment petrecut in urma cu douazeci de ani. Desigur, ma refer la caderea Zidului Berlinului, un simbol vizibil al Razboiului Rece si al impactului pe care l-a avut comunismul asupra Europei.

Desi nu am fost "prezent" in acele zile, care erau un preambul al reunificarii Germaniei (eveniment ce a avut loc anul urmator, adica 1990) si al prabusirii finale a comunismului in Europa. Imagini cu daramarea portiunilor din Zid erau prezentate la televizor mult timp dupa eveniment. Ca si copil am vazut si eu acele imagini cu oamenii cu tarnacoape in maini si care spargeau un perete din beton. Atunci nu stiam ce reprezenta de fapt acel "perete". Nu realizam ca acel Zid era o sageata infipta in chiar inima Germaniei, capitala ei, Berlinul care de doua ori a fost capitala imperiala, chiar daca a doua oara cu un final tragic. Acea sageata a provocat o mare durere in inimile locuitorilor care simteau lipsa libertatii de alta data si in acelasi timp a dus la ruperea a multe familii, ele aflandu-se de o parte si cealalta a Zidului. Chiar astazi am vizionat un documentar pe National Geographic despre incercari reusite de evadare din Est inspre Vest. Am vazut cum oamenii si-au riscat viata pentru a trai in libertate. "Nu simti niciodata liberatatea asa cum o simti dupa ce ai scapat de robie" spunea unul dintre cei care au scapat.

Si intradevar aceasta este lectia care trebuie invatata din existenta Zidului Berlinului: omul s-a nascut liber si chiar sub opresiune va trai cu un dor in piept de a se sti ca traieste o viata in care poate sa aiba tot ceea ce isi doreste. Desi fortele istorice incearca sa imparta popoare, sa distruga culturile lor si sa isi impuna propriul regim totalitar, intotdeauna,va veni o zi in care ei vor fi slabi si poporul va fi destul de puternic pentru a se ridica si a spune destul! Asa s-a intamplat si pe 9 noiembrie 1989 la Berlin.

Castelul Macea

Probabil ca nu stiti dar eu locuiesc in comuna Macea situata in judetul Arad. Si una dintre atractiile turstice pe care le are comuna este un castel. Aici este un video postat pe siteul Realitatea in care este prezentat castelul. Vizionare placuta.