20 de ani-o generatie si un Zid

Nu puteam lasa sa treaca ziua de 9 noiembrie fara sa scriu un post despre cel mai important eveniment petrecut in urma cu douazeci de ani. Desigur, ma refer la caderea Zidului Berlinului, un simbol vizibil al Razboiului Rece si al impactului pe care l-a avut comunismul asupra Europei.

Desi nu am fost "prezent" in acele zile, care erau un preambul al reunificarii Germaniei (eveniment ce a avut loc anul urmator, adica 1990) si al prabusirii finale a comunismului in Europa. Imagini cu daramarea portiunilor din Zid erau prezentate la televizor mult timp dupa eveniment. Ca si copil am vazut si eu acele imagini cu oamenii cu tarnacoape in maini si care spargeau un perete din beton. Atunci nu stiam ce reprezenta de fapt acel "perete". Nu realizam ca acel Zid era o sageata infipta in chiar inima Germaniei, capitala ei, Berlinul care de doua ori a fost capitala imperiala, chiar daca a doua oara cu un final tragic. Acea sageata a provocat o mare durere in inimile locuitorilor care simteau lipsa libertatii de alta data si in acelasi timp a dus la ruperea a multe familii, ele aflandu-se de o parte si cealalta a Zidului. Chiar astazi am vizionat un documentar pe National Geographic despre incercari reusite de evadare din Est inspre Vest. Am vazut cum oamenii si-au riscat viata pentru a trai in libertate. "Nu simti niciodata liberatatea asa cum o simti dupa ce ai scapat de robie" spunea unul dintre cei care au scapat.

Si intradevar aceasta este lectia care trebuie invatata din existenta Zidului Berlinului: omul s-a nascut liber si chiar sub opresiune va trai cu un dor in piept de a se sti ca traieste o viata in care poate sa aiba tot ceea ce isi doreste. Desi fortele istorice incearca sa imparta popoare, sa distruga culturile lor si sa isi impuna propriul regim totalitar, intotdeauna,va veni o zi in care ei vor fi slabi si poporul va fi destul de puternic pentru a se ridica si a spune destul! Asa s-a intamplat si pe 9 noiembrie 1989 la Berlin.