Foul me once....

Imi plac cartile. Mult. Imi place acel tip de carte bine scris, cu personaje bine creionate, cu actiune concisa si cu suspans. Imi place ''sa-mi placa'' de personaje si sa fiu capabil sa rezonez cu ele, sa fiu trist daca moare sau bucuros daca scapa dintr-o situatie aproape de moarte.

Dar in ultima vreme am dat peste cartile unui anumit autor care nu stiu cum face ca pe langa ca scrie carti care ocupa un singur raft reuseste si sa ma faca nesigur daca sa mai iau alta carte de a sa. E vorba desigur despre Dan Simmons.

Prima carte citita (partial) de el a fost Ilium, o repovestire a Razboiului Troiei si inca vreo doua fire narative, care zice-se ca se impleteau ''armonios'' in cel de-al doilea roman. Nu am mai avut nervi sa termin a doua carte a primului roman. Din doua, nu trei motive simple:

1. Prea lung! Se lungeste extrem de mult si actiunile personajelor nu sunt asa interesante de citit

2. Personajele in sine. Recunosc sincer ca pana in momentul citirii acestei carti nu am avut nicio treaba cu personajele, chiar enervate. Dar aici doream ca toti sa crape! Nici unul nu mi se parea destul de capabile incat sa fiu legat de ele. Nu-mi pasa ce soarta urmau sa aiba desi daca era sangeroasa m-as fi bucurat.

3. Shakespeare, Proust, Keats. Da, Simmons are o pasiune pentru marii scriitori ai trecutului pe care se asigura sa ne-o bage pe gat prin discutiile celor doi moraveci si prin folosirea lui Keats ca personaj principal in Caderea lui Hyperion desi in prima carte nu apare (nu stiu n-am citit-o)

Concluzia este urmatoarea. Atunci cand am ocazia sa cumpar cartea cu o reducere de 10% de la Diverta, imi cam tremura mana cand o ridic din raft. Daca-i tot asa?

Alizee's shadow

Am promis in urma cu vreo cateva milenii in postul despre muzica pe care o ascult ca voi dezvolta o anumita legatura pe care o am cu muzica frantuzoaicei Alizee. Nu o sa fie ceva lung dar e ceva care inca ma urmareste in sens pozitiv.

Povestea a avut loc pe clasa a IX cand am avut in folosinta pentru prima data un telefon mobil si conform perceptelor mele, la ce altceva-i bun un telefon mobil decat a asculta muzica la el? Asa ca atata vreme cat am avut casti ascultam muzica peste tot, odata chiar adormind cu castile in urechi. Dupa o vreme, (cred ca anul urmator) am auzit pomenindu-se pe siteurile romanesti de o noua triada a SF ca opere si anume Fundatia lui Asimov, Dune a lui Frank Herbert si Enderversu' lui Orson Scott Card. Lecturand primele doua si dand dreptate celui ce zicea asta am zis sa incerc sa citesc si aceasta serie.

Detaliile imi fug din minte, dar sunt sigur ca am citit prima data Vorbitor in numele mortilor practic nu prima carte din serie, dar citirea oferea destule detalii despre personaje fara a fi nevoie de mai multe explicatii. Pana in ziua de azi consider acest roman unul dintre cele mai bune al serii, si unul dintre cele mai bune ale genului SF. Si pentru a lega cele doua evenimente concluzia logica e ca ascultam muzica in casti in vreme ce citeam cartea si astfel mi-a ramas intiparita in minte. Si cartea a fost intiparita pentru intotdeauna pe acea muzica slow, putin misterioasa si parca potrivita pentru atmosfera din roman. Atat.

Cateva explicatii

Postul anterior am aruncat in lupta din Versus, doi dintre cei mai mari voievozi romani care desi au trait in acelasi secol au avut o influenta uimitoare pentru istoria acestui popor. Si au devenit extrem de cunoscuti si populari prin faptele lor si prin capturarea personalitatilor lor de catre istorici si scriitori.

Aceste ''confruntari'' de la rubrica Versus le-am pus doar pentru a-i face pe cei care vad acest blog sa aleaga una din cele doua parti, fie ele cladiri sau oameni, de stat sau de cultura. Nu-i vorba de nimic altceva decat o rememorare a faptelor care i-au adus in pozitia prezenta. Si asa voi face eu in cazul acestei editii.

Parerea mea, in privinta acestei ''lupte'' l-ar da ca invingator pe Mihai Viteazul fara drept de apel, prin fapta sa cea mai mare si anume unificarea celor trei voievodate romanesti intr-unul singur si in acelasi timp perseverenta cu care si-a continuat urmarirea idealului sau. Desi pierde in prima faza domnia datorita uneltirilor factiunilor rivale, el merge la Praga la imparatul Rudolf II si obtine asigurari si o armata cu care incearca din nou sa readuca pe toti romanii in frontiere comune. Restul reprezinta o noua etapa a ''diplomatiei'' elevate europene in care unul se foloseste in mod nerusinat de altul mai slab si dupa acea, cand face treaba lui murdara, il ucide. Dar nu asta conteaza acum. Mihai ramane in istorie ca figura domnitorului martir, care a patimit pentru patria sa si a reusit ca prin scurta sa domnie sa ofere romanilor aflati in intuneric un far lumniator spre evenimentele secolului XIX.

Clash of the titans...

Versus-Biserici evanghelice

Pentru aceasta noua confruntare am ales cele mai reprezentative biserici de factura protestanta, mai ales din pricina numelor asemanatoare: Biserica Neagra din Brasov si Biserica Rosie din Arad.

Teoria schimbarii de nume

Subiectul asta este...controversat. Nu m-am gandit la el decat recent in momentul in care am dat nas in nas cu el. In primul rand, eu nu ma refer la schimbarea numelui asa de smen, ci in situatii....speciale.

In urma cu cateva zile eram la o librarie din Arad cu un coleg. Am inceput sa casc ochii pe acolo si am primit rugamintea de a intreba pe vanzatori de un anumit autor. Am fost de acord pana i-am auzit numele. Atunci am refuzat vehement. Problema nu era ca autorul scria carti controversate sau chestii de genul, ci controversa se nastea in momentul pronuntarii numelui, care era...greu de pronuntat fara sa rosesti.

Dupa acest episod am avut o discutie cu colegul meu cu privire la incident. Eu sustineam ca daca intentionezi sa ajungi o persoana cu renume, chiar si pe plan local si ai un nume de familie ca si acel de mai sus ar fi bine sa il schimbi. Si aici ma refer la romani in general care se pare ca un o obsesie fata de acest gen de nume, chiar si in acele toponimice. Exmplele sunt binestiute. In opozitie colegul meu sustinea ca nu-i necesar sa-ti schimbi numele pentru ca astfel vei fi mai usor de memorat. Adevarat si asta, dar sunt sigur ca nici acesti oameni nu se simt bine stiind ca sunt subiect de gluma printre studenti daca-i profesor, sau printre unii care nu citesc operele sale dar aud numele autorului. Aici ma refer in special la Philip K. Dick, Charles Dickens si altii care au avut ghinion de a detine in interiorul numelui particule...ghinioniste. Asta poate fi un argument contra. Cand auzi numele te departezi cat mai repede de carte, ca dracu de tamaie. Sincer, eu multumesc lui Dumnezeu ca nu sunt in situatia amintita mai sus si totusi am un nume memorabil. Deci, problema ramane deschisa.

Versus-primul episod

Lansez o noua rubrica in care voi face comparatii intre chestii. Prima e urmatoarea: Peles vs Neuschwenstein castle din Bavaria. Se tine bine a nost o ba?

Respect

Turismul e o placere de-a mea. Adica o invartire placuta prin tara in cautarea de obiective istorice pe care sa le vizitez si pozez. Toate bune si frumoase, nu-i asa? Nu.

In tara asta exista mai multe probleme la care nu ma voi adresa acum pentru ca nu e cazul. Una singura este pregnanta si prezenta (mai degraba absenta) in toate nivelurile si anume respectul, mai exact lipsa de respect. Fata de tot. Acest lucru se vede la tot pasul, de la mazgalelile facute peste tot, la distrugerea bunurilor publice care nu fac nimic rau (in mod special cosurile de gunoi; nu inteleg de ce sunt asa vanate) ci sunt puse pentru mentinerea unei anumite ordini si curatenii in spatiul public.

Acum ca sa intru cu adevarat in tema acestui post si anume respectul fata de vestigiile istorice ale trecutului. Am calatorit si io destul prin tara asta si am ajuns si prin zone in care se afla anumite cladiri cu o importanta istorica rasunatoare. Un exemplu recent este Sarmizegetusa romana.

Fosta capitala a provinciei romane create de Traian in anul 106, a reprezentat centrul stapanirii straine si are un rol special in istoria noastra. Nu pot decat sa laud faptul ca cetatea este conservata extrem de bine si ca este inclusa in circuitul turistic putand fi vizitata oricand. (si cei ce merg, atunci cand isi iau biletul sa cumpere si ghidul in care apar reconstituiri 3D ale vechiului oras). Dar am vazut si lucruri la care nu m-am asteptat.

De exemplu, in interiorul horreumului (depozit de hrana) si nu numai am vazut urme ale unor focuri aprinse in interiorul monumentului. De asemenea mi se pare ciudat ca fanul sa fie strans chiar in apropierea constructiilor. O alta chestie care m-a deranjat este faptul ca pe latura de nord, in zona Templului Mare, zona nu este imprejmuita deloc, drumul comunal trecand foarte aproape de anticele constructii.

Aceste lucruri m-au dezamagit si m-au pus pe ganduri. Daca acest sit care e cunoscut si vizitat intensiv e tratat in acest fel, atunci ce sa mai spunem de acele locuri unde se afla monumente istorice dar care nu sunt cunoscute de mare majoritate ci doar de amatorii de istorie? Am vazut cu ochii mei si sper sa nu vina momentul in care singura metoda prin care sa vedem un anumit vestigiu istoric e printr-un album de arta.

Comparatie de doi lei

Stiu ca am promis ca nu voi mai face recenzii la carti SF, dar acum mi-a starnit un vartej cerebral ultima carte citita si anume ''Blade runner'' (stiu ca nu-i titlul original dar acela e mult prea lung pentru un blog). Si ca sa incalc o noua regula emisa de unii, conform careia cartile nu sunt scrise pentru a fi comparate, la un anumit moment in timpul lecturarii am ajuns la concluzia ca sesizez teme asemanatoare cu cele din cartea Cavernele de otel scrisa de Isaac Asimov.

Desi autorii au stiluri total diferite si fiecare e unic in felul sau (sa zicem ca unui seamana cu Eminescu, iar celalalt cu Bacovia, va veti da seama care-i care) mi se pare ca aceste doua romane ''se aseamana'''. Sa incepem.

Elemente comune. In ambele carti personajul principal e politist (detectiv si vanator de recompensa) in persoanele lui Elijah Baley si Rick Deckard. Ambii traiesc in viitoruri in care Pamantul detine colonii externe (in Caverne, Pamantul este inferior, insa in B.R. nu se stie relatia) si in care exista inteligenta artificiala. In Caverne oamenii au o teama si un dispret fata de robotii tipici SF-ului, ei fiind la un moment dat interzisi pe Terra (la fel ca androizii din B.R.). In celalalt roman, androizii sunt folositi pentru colonizari dar unii isi ucid stapanii si doresc sa revina pe Pamant si sa traiasca nedetectati. Aici intervin vanatorii de recompense, ca si Deckard.

In amandoua cartile este discutata relatia dintre om si masina , desi in mod diferite. In Caverne, Baley primeste ca partener un robot android cu care incearca la inceput o relatie rece dar care ii devine in cele din urma prieten. In B.R., Deckard primeste o misiune in care trebuie sa ucida un grup de 8 androizi. In timpul misiunii el incepe sa-si puna intrebari legate de cat de corecta si morala este meseria sa. Parerea mea e ca Dick a extins mult mai mult aceasta problema in carte decat a facut-o Asimov in a sa. Desigur, Asimov a incercat doar sa scrie o poveste politista intr-un viitor ca acel prezentat mai sus si nimic altceva. Cine a citit cartile sale, intelege ca stilul sau direct nu permite o extindere prea mare a meditatiilor asupra temelor ridicate, atat cat fac alti autori precum Frank Herbert in Dune. Desigur, asta nu inseamna cu nu face asta.

Asadar, asta e tot ce am vrut sa ce am vrut sa amintesc. Punct.

Citeste si te arzi

Nu mai vad stiri internationale de ceva vreme pentru ca nu ma prea uit la televizor. Mai aflu cateceva de pe net, cand imi deschid mailurile si mai-s prezentate niste headline-uri internationale. Asa am aflat de plecarea americanilor din Irak, un soc destul de mare pentru mine dar poate vorbesc alta data despre asta. Acum as vrea sa vorbesc despre initiativa unui grup evanghelic american de a comemora violentele atentate de pe 11 septembrie 2001 cu un alt gest cu consecinte foarte nefericite si anume arderea unui Coran.

Nu vreau sa discut despre starea de sanatate mintala a acelui pastor care a decis sa faca un asemenea gest nebunesc ci doar vreau sa amintesc ce s-a intamplat cu cativa ani in urma cand niste danezi au gasit amuzanta ideea de a face niste caricaturi lui Mohamed, profetul Islamului. Toti stim ce s-a petrecut atunci. Oricum din ultimele stiri se pare ca i-a venit mintea la cap si a renuntat la minunatia sa de idee. Pentru moment suntem in siguranta.

Cine s-o nascut astazi....

• 214 – Aurelian, Roman Emperor (d. 275)
• 384 – Flavius Honorius, Roman Emperor (d. 423)
• 1349 – Duke Albert III of Austria (d. 1395)
• 1427 – Thomas de Ros, 10th Baron de Ros, English politician (d. 1464)
• 1466 – Ashikaga Yoshitane, Japanese shogun (d. 1523)
• 1585 – Armand Jean du Plessis, Cardinal Richelieu, French statesman (d. 1642)
• 1737 – Luigi Galvani, Italian physician and physicist (d. 1798)
• 1828 – Leo Tolstoy, Russian novelist (d. 1910)
• 1899 – Bruno E. Jacob, Founder of the National Forensic League (d. 1979)
• 1908 – Cesare Pavese, Italian poet and novelist (d. 1950)
• 1939 – Carlos Ortiz, Puerto Rican boxer
• 1946 – Bruce Palmer, Canadian musician (Buffalo Springfield) (d. 2004)
• 1960 – Hugh Grant, English actor
• 1963 – Roberto Donadoni, Italian football player and manager
• 1966 – Adam Sandler, American actor and comedian
• 1972 – Goran Visnjic, Croatian actor
• 1976 – Emma de Caunes, French film actress
• 1980 – Michelle Williams, American actress
• 1981 – Julie Gonzalo, Argentinian actress
• 1982 – Ai Otsuka, Japanese singer, songwriter, pianist and actress
• 1985 – Luka Modrić, Croatian footballer
• 1987 – Alexandre Song, Cameroonian footballer
• 2000 – Victoria Federica de Marichalar y de Borbón, granddaughter of king Juan Carlos I of Spain

Pentru lista completa http://en.wikipedia.org/wiki/September_9

Am doar 18 ani...

Eh, eh a venit si ziua asta. Sincer nu stiu ce scriu acum. M-am gandit la mai multe feluri de a scrie acest post dar inca nu mi-a venit in minte solutia potrivita. Nici chiar acum. Am avut o idee care mi s-a parut interesanta de a-mi scrie un fel de ''necrolog'' al copilariei care azi se gata, asta de ieri. Dar pana la urma am renuntat. Am stat si m-am gandit ca toata agitatia asta nu-i chiar asa de necesara. Aici vorbesc in dreptul meu. Pentru multa lume atunci cand ajungi la varstnica varsta de 18 ani lumea se schimba si tu devii altceva, o fiinta mai mare decat erai inainte si mai inteleapta si mai nu stiu cum. E adevarat unele lucruri se schimba din punct de vedere legal...si penal. Acum daca intri in probleme platesti.

Dar nu asta e important acum. Eu ma refer la trecere. Pentru mine pot spune ca semana cu finalul romanului O piatra pe cer a lui Asimov. La final o secta de pamanteni planuiau sa distruga Imperiul Galactic opresor eliberand un virus care ar fi ucis toti locuitorii galaxiei in afara de pamanteni. Si titlurile ultimelor capitole evocau aceasta realitate prin expresia frontiera mortii: Inainte de frontiera mortii, La frontiera mortii si Dincolo de frontiera mortii. Am stat treaz pana aproape de ora 12 noaptea si am tinut telefonu in mana ca sa numar secundele pana voi intra in ''maturitate'' si cand ceasu batu de 12 fix si conform cu uzantele moderne stateam in pat cu cateva ghiduri turistice (ah, da tocmai eram intors din vacanta si mai am aruncat o privire prin niste brosuri) si am fost primul care mi-am urat la multi ani (tehnic un prieten m-a felicitat inainte cu cateva zile dar pe raza zilei de azi io am fost primu).

Daca vi se pare ca n-am sens puteti sa nu mai cititi pentru ca ma indoiesc ca in continuare o sa devin mai intelept. Acum ajung la concluzie. Dupa ce am trecut de frontiera copilariei si am ajuns ''matur'' nu mi s-a parut ca s-a schimbat ceva. Is tot acelasi. Nu am capatat o alta intelegere asupra vietii sau mai stiu io ce alte chestii. Si ajungand la aceasta varsta venerabila nu pot spune ca nu pot face lucruri pe care le puteam face inainte. Doar ca a mai fost adaugat inca un an in tolba. Acum mi-a pierit inspiratia cu totu. Asta am vrut sa zic. Daca vi se pare la fel de fara sens ca si mie atunci comentati mai jos. Cherios si la multi ani tuturor care s-or nascut in aceasta zi superba de septembrie.