Stiu ca am promis ca nu voi mai face recenzii la carti SF, dar acum mi-a starnit un vartej cerebral ultima carte citita si anume ''Blade runner'' (stiu ca nu-i titlul original dar acela e mult prea lung pentru un blog). Si ca sa incalc o noua regula emisa de unii, conform careia cartile nu sunt scrise pentru a fi comparate, la un anumit moment in timpul lecturarii am ajuns la concluzia ca sesizez teme asemanatoare cu cele din cartea Cavernele de otel scrisa de Isaac Asimov.
Desi autorii au stiluri total diferite si fiecare e unic in felul sau (sa zicem ca unui seamana cu Eminescu, iar celalalt cu Bacovia, va veti da seama care-i care) mi se pare ca aceste doua romane ''se aseamana'''. Sa incepem.
Elemente comune. In ambele carti personajul principal e politist (detectiv si vanator de recompensa) in persoanele lui Elijah Baley si Rick Deckard. Ambii traiesc in viitoruri in care Pamantul detine colonii externe (in Caverne, Pamantul este inferior, insa in B.R. nu se stie relatia) si in care exista inteligenta artificiala. In Caverne oamenii au o teama si un dispret fata de robotii tipici SF-ului, ei fiind la un moment dat interzisi pe Terra (la fel ca androizii din B.R.). In celalalt roman, androizii sunt folositi pentru colonizari dar unii isi ucid stapanii si doresc sa revina pe Pamant si sa traiasca nedetectati. Aici intervin vanatorii de recompense, ca si Deckard.
In amandoua cartile este discutata relatia dintre om si masina , desi in mod diferite. In Caverne, Baley primeste ca partener un robot android cu care incearca la inceput o relatie rece dar care ii devine in cele din urma prieten. In B.R., Deckard primeste o misiune in care trebuie sa ucida un grup de 8 androizi. In timpul misiunii el incepe sa-si puna intrebari legate de cat de corecta si morala este meseria sa. Parerea mea e ca Dick a extins mult mai mult aceasta problema in carte decat a facut-o Asimov in a sa. Desigur, Asimov a incercat doar sa scrie o poveste politista intr-un viitor ca acel prezentat mai sus si nimic altceva. Cine a citit cartile sale, intelege ca stilul sau direct nu permite o extindere prea mare a meditatiilor asupra temelor ridicate, atat cat fac alti autori precum Frank Herbert in Dune. Desigur, asta nu inseamna cu nu face asta.
Asadar, asta e tot ce am vrut sa ce am vrut sa amintesc. Punct.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu