Alizee's shadow

Am promis in urma cu vreo cateva milenii in postul despre muzica pe care o ascult ca voi dezvolta o anumita legatura pe care o am cu muzica frantuzoaicei Alizee. Nu o sa fie ceva lung dar e ceva care inca ma urmareste in sens pozitiv.

Povestea a avut loc pe clasa a IX cand am avut in folosinta pentru prima data un telefon mobil si conform perceptelor mele, la ce altceva-i bun un telefon mobil decat a asculta muzica la el? Asa ca atata vreme cat am avut casti ascultam muzica peste tot, odata chiar adormind cu castile in urechi. Dupa o vreme, (cred ca anul urmator) am auzit pomenindu-se pe siteurile romanesti de o noua triada a SF ca opere si anume Fundatia lui Asimov, Dune a lui Frank Herbert si Enderversu' lui Orson Scott Card. Lecturand primele doua si dand dreptate celui ce zicea asta am zis sa incerc sa citesc si aceasta serie.

Detaliile imi fug din minte, dar sunt sigur ca am citit prima data Vorbitor in numele mortilor practic nu prima carte din serie, dar citirea oferea destule detalii despre personaje fara a fi nevoie de mai multe explicatii. Pana in ziua de azi consider acest roman unul dintre cele mai bune al serii, si unul dintre cele mai bune ale genului SF. Si pentru a lega cele doua evenimente concluzia logica e ca ascultam muzica in casti in vreme ce citeam cartea si astfel mi-a ramas intiparita in minte. Si cartea a fost intiparita pentru intotdeauna pe acea muzica slow, putin misterioasa si parca potrivita pentru atmosfera din roman. Atat.