Back to the future

Amus doispe ani George Lucas ne invata ca orice saga are un inceput, orice drum incepe undeva. Tot asa si cu scribareala lu nentu io. Pentru cei care nu stiu, o multime de persoane incearca sa ma convinga ca am talent la scris. Bine, e deja prea tarziu, io stiu asta si de fiecare data cand zic mi se umflu peptu de mandrie ca air-bagu. Si totusi, orice are un inceput...

Aici jos am o mostra de compunere scolara clasa IV, scrisa de elevu model Io la Scoala Generala Macea amus opt ani IN CHIAR ZIUA DE ASTAZI, 26 februarie 2003. Ca si pregatire va pot spune doar doua lucruri. P-atunci aveam un ''sidekick'' pelican pe numele ingenios ales de Peli, care este prezent in mai multe dintre compunerile mele. Al doilea, in acelasi an am participat la Concursul de literatura Petre Ghelmez (unde am luat locu 3) si cu greu am renuntat la ideea de a nu-l folosi pe bietu pasaroi cand am inteles ca nu poate respira in spatiu. Dar, oricum enjoy! Si ca un fel de PS, abia dupa ce am citit asta am inteles de ce imi spunea invatatorul ca scriu telegrafic.

Luditati

Da, asta intra foarte bine in aceasta categorie. Luditati, tacaneli, nebunii. Cine s-ar fi gandit sa puna harta Pamantului-de-Mijloc peste o harta a Europei si sa obtina chestia de mai sus. E destul de tare totusi. Daca imi place intru in categoria indicata mai sus? Probabil. Dar nu ma intereseaza. E o nebunie tare. Desi as avea ceva de obiectat la faptul ca Mordor e situat in Ardealu nost, iar Mount Doom e in Apuseni. Pai, daca l-am facut pe Dracula Vlad Tepes de ce nu facem un traseu Pestera Scarisoara-in cautarea lui Frodo. Trebuie sa mentionez o chestie absolut geniala. Citeam mai demult pe net o chestie nebuna de-a dreptul despre faptul ca Romania ar fi de fapt Middle-Earth si ca de fapt Comitatul (The Shire) ar fi Siria. (asta ii partea in care io as pune emoticonu ala de pe messenger cu ala care rade pe burta). Noah, ma rog. Uitati-va pe harta nu ma bagati pe mine in seama.

Stapanul inelelor-Fratia inelului-Cartea a doua-Recenzie

Ieri seara am ajuns la finalul volumului intai din The trilogy Stapanul inelelor, o carte care poate fi impartita fara prea multe daune in doua sectiuni. Prima careia am mai facut o recenzie poate purta titlul de ''Frodo si inelul. Cea mai sigura ruta dinspre Hobbiton inspre Rivendell in 200 de pagini. Manual'', in vreme ce a doua parte poate fi numita ''Aici incepe cartea Stapanul inelelor cu toate personajele si actiunile pe care asteptai sa le vezi intr-o carte cu acest titlu. Si da apare si Gollum.''

Trecand pe aceste titluri care ofera o destul de simpla descriere a actiunii din cele doua parti as vrea sa trec iute in revista ce se intampla. Va fi o ploaie de spoilere.

Asadar, dupa ce scapa de Nazgulii ce-i urmareau (de fapt doar pe Frodo si pe elful ala ce trebuia sa fie Arwen), tata lumea ajunge cu bine la casa lu Elrond. Acolo se tine marele Sfat unde ii vedem prima data pe reprezentantii tuturor populatiilor de la elfi la gnomi si la Boromir. Abureli, abureli-Frodo duce Inelul in Mordor. Ceilalti devine Insotitorii Inelului. Si bineinteles, intr-un mod tipic tolkienian trec mai multe saptamani pana sa plece astfel ca iarna bate la usi. Se porneste in linie dreapta cu Gandalf si Aragorn ca si ghizi. Doar ca inteleapta decizie de a freca menta pana se asigura daca Gollum e liber sau nu ii aduce pe un munte inzapezit care nu-i lasa sa treaca (serios). Asa ca trebuie sa intre in temutele mine din Moria unde se afla Balin, varul lui Gimli. Oricat de tentat as fi voi sari peste istoria conflictului dintre gnomi si orci pentru stapanirea acelor mine si voi spune doar un cuvant: balrog. Asadar, cei 9 Insotitori devin 8 prin caderea lui Gandalf de pe un pod si ies la lumina. Acolo Aragorn face pe indecisul (tot restul cartii e asa) si nu stie pe unde s-o ia. Boromir e tot mai atras de Dark side, iar Legolas si Gimli se imprietenesc. Decid sa treaca prin Lorien, regatul condus de Celeborn si Galadriel, un taram mistic si minunat care face cu atat mai greu gandul calatoriei mai ales gandindu-se la destinatie, intunecatul Mordor. Totusi ei pleaca, manati de apele marelui Anduin pana cand vor ajunge la o decizie finala asupra directiei in care s-o apuce. Aragorn are scurte momente de regalitate (prea scurte) ce prefateaza Intoarcerea regelui. Intr-un final, Boromir il asalteaza pe Frodo care gandea, in ultimul capitol care imi place in mod special datorita descrierii. Hobbitul fuge si decide incotro sa o ia si anume la Sauron acasa si bineinteles, Samwise Gamgee il urmeaza lasand soarta Inelului, a actiunii si a celorlalti in suspans. (bine toti stim ca Boromir moare asa ca noah...) Pentru al doilea roman, un cuvant imi sta pe limba: Rohan, si Eowyn si Helm's deep...sa vina marile batalii. I'm ready.

Nicolae Iorga despre....Oradea

''Oradea trezeste in minte vechi privelisti de lupta incunjurari indaratnice si aparari viteze, capitole de glorie din trecutul principatului ardelean si al Casei de Austria...Cand am vazut intaia oara Oradea, mi-a impus larga alee a garii, desfasurarea linistita si curata a strazilor pe care sunau aristocratic rotile trasurilor unguresti. Dupa multe pravalii imbielsugate ale evreimii, am nemerit acea piata de fala si de gala,unde se vedeau banci, biserici, palate. Una din acele banci e romaneasca, cea mai frumoasa din biserici e a bogatului episcop roman al Orazii, iar intr-acea casa veche cu doua randuri, ce se ridica la dreapta, statea episcopul Mihail Pavel...

Astazi bunul batran milostiv nu si-ar mai recunoaste locuinta de smerenie. Pe temeliile ei s-a ridicat un mare si impodobit palat, care e o podoaba a pietii si a orasului, fiindca samana cu celelalte mari cladiri noi in stilul ce se obisnuieste in Ungaria: Palatul Comunal, Teatrul, Palatul de Justitie...

Intr-un mare lux mai vechi se infatiseaza si biserica episcopala, al carii turn vargat cu linii aurite scanteie de departe. Pe dinlauntru ea se infatiseaza ca biserica mai stralucita a romanilor...

In fundul pietii de pravalii, numai si numai evreiesti, ochii ti se opresc asupra altei biserici impunatoare , cu turnul mare si trainic. I se zice inca biserica grecilor, fiindca a intemeiat-o si a intretinut-o Compania negustorilor greci...

Caci pare ca in aceasta Orade, care se lauda in toate limbile ca e mare, bate din cele mai vechi timpuri un vant de maretie; mare a fost cetatea...mare e biserica veche a catolicilor, si mai mare, cea noua cu trei turnuri, de pe strada ''mare''; mare se vede si palatul episcopului, mare parcul de care se incunjura...toate scolile sunt mari...

Si cum e de molipsitoare marimea lucrurilor, pe atata mi se pare a fi, vorbind in genere, micimea celor sufletesti. Noi avem doua scolute rivale si m-am mirat cand am descoperit intr-unul dintre invatatori, domnul Firu...in stare chiar de a scrie romaneste istoria bisericii sale. In bisericile acestea mari, abia daca vin cativa ''zilieri'' saraci dintr-o populatie romaneasca de cateva sute de suflete numa rupta si aceea in doua confesiuni. Copiii acestor oameni nici nu stiu romaneste, si invatatorul trebuie sa li predea limba lor ca o limba straina...''

Nicolae Iorga despre....

Vreau sa fac o noua rubrica! De ce? Pentru ca deja am prea multe si oricum nu imi pasa de ele. Oricum, astazi citind cartea cu un titlul destul de scurt Pagini alese din insemnarile de calatorie prin Ardeal si Banat a lui Iorga m-a traznit ideea de a reproduce partial cateva idei despre orasele ardelene pe care le-a vizitat. Si pentru a elimina orice idei care v-ar veni in cap, voi incepe cu Oradea din doua motive. Unu pentru ca oricum apare in al doilea volum si deci continuitatea este aruncata la cos. Si doi pentru ca astfel se va lua o traiectorie descendenta din punct de vedere geografic: Oradea-Arad-Timisoara. Alte orase la care ma gandesc sunt Hunedoara, Alba Iulia, Sibiu, Brasov, Cluj s.a.

Thank you, Google!

Romania multumeste motorului de cautare Goagal pentru onoarea facuta si tributul oferit cu ocazia implinirii a 135 de la nasterea marelui sculptor roman Constantin Brancusi. Dintr-un alt articol citit pe fuga, se pare ca ei sunt singurii (ma rog, asa era titlul) care si-au adus aminte de acest eveniment ce merita mentionat la pagina 5 dintr-un ziar cu 4 pagini. Eh, dar nu ar trebui sa fiu mirat. Suntem totusi romani. Cum am putea noi sa onoram pe cineva care ne-a facut cunoscuti pe intreg mapamondul? Cum sa apreciem pe cineva care are un talent enorm, si care prin munca s-a impus (se pastreaza citatul din Brancusi: ''Creeaza ca un zeu, porunceste ca un rege, munceste ca un sclav.'')? Nu, noi un popor binecuvantat cu atatia oameni de cultura in toate domeniile ne bagam picioarele in munca lor, le uitam memoria si poate ca o mai si pangarim (aceasta Eminescu o evoca foarte bine in Scrisoarea I). Oricum, am deviat prin aceasta descriere a comportamentului tipic romanesc fata de mari personalitati care indraznesc sa se ridice din randul nostru. Ideea era ca a trecut un secol si ceva de la nasterea unuia care a dat omenirii asemenea opere de arta precum ''Coloana infinitului'', ''Poarta sarutului'', ''Masa tacerii'', ''Domnisoara Pogany'' sau ''Pasare in spatiu''. Si ar fi bine sa ne mai gandim din cand in cand la cel care a pus Romania pe harta si a demonstrat ca noi nu suntem un popor de tarani necivilizati si ca putem sa depasim aceasta stare. Punct.

Confruntarea

Avem aici doua din cele, de fapt cele mai cunoscute castele din judetul Arad. Adeca, in primul rand Castelul Csernovics din comuna Macea si Castelul Regal din comuna Savarsin. Pana in data de 1 ianuarie, cand am mers la colindat la Rege, nu am reusit sa vad pe viu Castelul decat din spatele gardului. Dar atunci am stat chiar in fata usii. Si am ramas un pic dezamagit. Din imaginile si fotografiile vazute, imi parea mult mai mare. Doar ca atunci cand am stat fata in fata cu el, cu castelul am fost dezamagit. Intr-un fel, pot sta linistit. Pana acum, castelu meu ramane cel mai mare. (smile)

La turnura istoriei

Azi cand am citit cate ceva pentru BAC, la istorie din cartea lui Constantin C. Giurescu, despre istoria romanilor. Si atunci m-a lovit. Referitor la intemeierea Valahiei, mai ales despre situatia de dinaintea lui Basarab Intemeietorul, cu referire la Marea Invazie Mongola din 1241.

Pe vremuri, cand citeam mai mult istorie universala, consideram Imperiul Mongol, format din niste barbari calare pe cai veniti din stepe pustii si care nu aveau nici cea mai vaga idee despre civilizatie, un hibrid enorm. Un stat, cel mai mare din istorie, intins de la Marea Galbena pana la Marea Adriatica. Stiu despre Genghis khan, fondatorul acestui stat de dimensiuni titanice si care s-a prabusit ca un bibelou dintr-un material fragil sau despre Khubilai khan, cel care l-a primit cu bratele deschise pe exploratorul italian Marco Polo. E uimitor, o minune a istoriei cum niste barbari de-a dreptul reusesc sa supuna imperiile rafinate ale arabilor si in acelasi timp regatele mereu razboinice ale europenilor melteni, dar care stiau sa manuie sabia. Nu e de mirare atunci ca mongolii in 1241 au trecut ca prin branza prin teritoriul romanesc, pe trei directii ajungand in foarte scurt timp de la Rodna la Oradea, sau de la Brasov la Sebes, calcand apoi in picioare Regatul Ungar. Doar moartea neasteptata a marelui han Ogodai duce la stoparea invaziei acestor calareti invincibili. Aceasta moarte i-a obligat sa se retraga cu toate comorile luate lasand in urma un dezastru.

Prima data cand am citit despre faptul ca doar acest lucru a salvat Viena si apoi Apusul Europei de o cucerire rapida si dezastruoasa am fost destul de socat. Asta demonstreaza faptul ca pe langa legile istorice, pe langa toate stiintele care incearca sa ofere o intelegere matematica a istoriei, trebuie recunoscut faptul ca haosul joaca un mare rol in ''facerea'' istoriei.

Save me!

Sunt un caz medical fara speranta. Toti au incercat totu dar au esuat. Boala mea nu are nume, si totusi face ravagii, distruge totul si nu imi lasa nicio sansa, nicio speranta pentru nimic. Este ca si cum as fi devorat de o maladie coroziva, si ma indreapta spre un sfarsit implacabil. Din pacate unele functii inca nu mi le-am pierdut. Pot inca citi fara probleme, desi doar intr-o prea mica masura, doar unele filme si seriale ma mai ajuta si imi alina chinurile. Doar ca in fata imi sta Kralizecul, batalia de la sfarsitul Universului (cautati pe Wiki la Dune si veti intelege) si nu sunt, nu pot fi pregatit. Am nevoie de un medicament, ceva care sa ma vindece, sa ma scoata din starea asta...pana nu va fi prea tarziu. Niciodata pana acum nu am mai fost intr-o asemenea pozitie fata de restul lumii, adica in pat, incapabil sa ma ridic, chiar daca as dori. Nu pot face, chiar nici ceea ce doresc si toate astea din pricina acestei stari. E mai rea decat LENEA, e o combinatie, un bacil mai primejdios, mai nihilist decat ultimul cosmar a lui Camus...si a venit peste mine. Sunt lipsit de orice sansa de scapare, niciun tratament care sa elimine acest pericol extrem la adresa mea. Ce pot face?

Semnat, Un elev normal de la o

scoala normala dintr-un oras

Arad

What's wrong with these people?

Ma aflu intr-o dilema si recunosc ca as putea sa o rezolv da' mi-i un pic cam lene. In cautarile mele de material pentru alalalt blog, in care pun accent pe monumentele romanesti (care se afla pe terit. rom. chiar daca nus facute de romani). Si am ajuns la o dilema, de fapt doua, dar una e importanta acum: cum de in zona vestica a tarii, cu precadere in zona Aradului exista...o pleiada de castele si palate ce au aparut precum ciupercile in aproape fiecare sat si comuna din judet. Cel mai bun exemplu este centura Macea-Curtici-Sofronea, fiecare ''echipat'' cu cate un monument mai mare sau mai mic. Un alt soc l-am avut cu orasul nostru preaiubit, Arad. Toata lumea stie de Palatul Cenad, Neumann sau Palatul Administrativ. Dar cine mai stie ca mai is inca vreo 30 de astfel de monumentoace care is intr-un con de bezna. Ii doare in...cot pe cei de la conducere de cati bani s-ar scoate dintr-un circuit turistic. Nu conteaza, oricum stiu ca astea zise de pasionat de istoric. Oricum, pasionatu se gandeste sa-si ia campii cand planul bine facut e dat peste cap de un alt castel care apare din neant. Acum sincer, cine stia de castelu din Gurahont, Brazii sau Siria? Oricum, o sa ma chinui sa fac o lista candva, pt toate...Punct.

Diletantule!

Da, da am gresit. Orice om o face (poate unii mai des decat ar trebui, sau mai naspa decat e normal) si eu un pot sa nu ma numar in aceasta categorie. Intr-un post anterior, acela in care glorificam romanul Baltagul am inserat un termen ce nu-si avea locul intr-o discutie despre literatura. Am folosit expresia roman seminal pentru literatura romana, incheiat citatu. Datorita bunavointei unui samaritean necunoscut am reusit sa vad eroarea grava pe care am facut-o. Pe langa faptul ca acel cuvant nu are nicio legatura cu domeniul literar, el este folosit mai ales in aria zoologie, biologie ma rog asa era data definitia de pe DEXonline. Oricum, am corectat unde trebuia si astfel tout est bien.

Si totusi v-ati putea intreba cum am putut face o asemenea eroare tampita, doar daca as fi incercat sa impresionez pe cineva cu cunostiintele mele (cacofonie pusa de mine). Pai...intr-un fel e asa. Am vrut sa folosesc o paleta mai larga de expresii cat de cat sofisticate si am picat in plasa diletantului care se lauda cu toate cunostiintele sale, dar pan la urma e pe langa.

Totusi, vreau sa punctez faptul ca n-am scos expresia aia din burta. Am citit-o undeva, nu sunt sigur daca in romana sau engleza, si daca cineva stie la ce ma refer...un comment sa nu raman prost pe de-a intregu. Paff!

Interludiu muzical

Superrecenzia Narnia-episodul 1

Vine o vreme cand ceea ce trebuie facut este facut. Cu intarziere, cu intreruperi dar pana la urma se ajunge la produsul final. Sau la efectuarea ideii dorite. Asa ca va prezint Superrecenzia Narnia. Am avut ideea in minte de anu trecut de cand am citit prima oara aceste cartulii micute scrise anual de catre C. S. Lewis, celebrul scriitor britanic. Doar ca timpul a fost impotriva mea.

Ca date generale, Cronicile din Narnia reprezinta o colectie de sapte carti pentru copiii scrise de mai sus numitul, si a caror actiune se desfasoara in taramul mitic al Narniei. Narnia reprezinta un univers paralel in care totul este aproximativ la fel ca si in lumea noastra...doar ca unele animale vorbesc si e un taram fantasy unde magia stapaneste. Si Aslan, marele Leu, Creatorul taramului mitic si fiul Imparatului de peste Mari (voi reveni cand voi vorbi despre personaje). Cartile ii au ca personaje principale pe membrii familiei Pevensie, patru frati (Peter, Susan, Edmund, Lucy), pe varul lor Eustace Scrubb, pe prietena lui Jill Pole si pe viitorul profesor Diggory si pe vecina lui Polly Plummer. Toti cei care intra in lumea Narniei sunt copii. Cartile sunt scrise in intervalul 1949-1954 si daca ati citit LOTR si vi se pare ca seamana sa nu va speriati. Lewis si Tolkien au fost prieteni. Ok, destul pentru astazi. Maine vine rezumatul.