Azi cand am citit cate ceva pentru BAC, la istorie din cartea lui Constantin C. Giurescu, despre istoria romanilor. Si atunci m-a lovit. Referitor la intemeierea Valahiei, mai ales despre situatia de dinaintea lui Basarab Intemeietorul, cu referire la Marea Invazie Mongola din 1241.
Pe vremuri, cand citeam mai mult istorie universala, consideram Imperiul Mongol, format din niste barbari calare pe cai veniti din stepe pustii si care nu aveau nici cea mai vaga idee despre civilizatie, un hibrid enorm. Un stat, cel mai mare din istorie, intins de la Marea Galbena pana la Marea Adriatica. Stiu despre Genghis khan, fondatorul acestui stat de dimensiuni titanice si care s-a prabusit ca un bibelou dintr-un material fragil sau despre Khubilai khan, cel care l-a primit cu bratele deschise pe exploratorul italian Marco Polo. E uimitor, o minune a istoriei cum niste barbari de-a dreptul reusesc sa supuna imperiile rafinate ale arabilor si in acelasi timp regatele mereu razboinice ale europenilor melteni, dar care stiau sa manuie sabia. Nu e de mirare atunci ca mongolii in 1241 au trecut ca prin branza prin teritoriul romanesc, pe trei directii ajungand in foarte scurt timp de la Rodna la Oradea, sau de la Brasov la Sebes, calcand apoi in picioare Regatul Ungar. Doar moartea neasteptata a marelui han Ogodai duce la stoparea invaziei acestor calareti invincibili. Aceasta moarte i-a obligat sa se retraga cu toate comorile luate lasand in urma un dezastru.
Prima data cand am citit despre faptul ca doar acest lucru a salvat Viena si apoi Apusul Europei de o cucerire rapida si dezastruoasa am fost destul de socat. Asta demonstreaza faptul ca pe langa legile istorice, pe langa toate stiintele care incearca sa ofere o intelegere matematica a istoriei, trebuie recunoscut faptul ca haosul joaca un mare rol in ''facerea'' istoriei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu