La ieslea de sub brad

A venit! In sfarsit. Momentul asteptat de atat timp. Craciunul. Sincer am asteptat aceste zile inca de pe 1 decembrie, dupa cum v-ati dat seama dinainte. Motive. Pentru atmosfera. Pentru colinde. Pentru cadouri. Este perioada aceea din an, dupa cum zice cliseul, in care oamenii devin mai buni si toti zambesc mult si...vine Mos Craciun. Aceasta era principala sursa de bucurie in copilaria mea indepartata, si anume cautarea sub brad a unor cadouri care erau pentru mine elementul central al acestei sarbatori. Fie ca erau un set de camioane, sau roboti, sau carti mai tarziu, nu conta. Cadourile contau pentru copil.
Acum ca m-am maturizat (vorba vine, eu inca ma consider half-copil) si nu mai astept cadourile in aceeasi forma, si ma gandesc si la faptul ca acea atmosfera parca s-a disipat intr-un fel. Nu mai e acelasi simtamant, desi probabil vina-i de la mine. Totusi, la ce sa ma astept pentru acest Craciun si pentru cele viitoare? Adica, la final, cand voi trage concluzie cu ce raman?
Ma gandesc doar la faptul ca aceasta sarbatoare este indreptata spre un comercialism extrem, si tot ceea ce conteaza este Mos Craciun si tot ce se trage din aceasta. Dar care era scopul initial al acestei sarbatori. ''Aaa... Cadouri!''. Nu, nu. Se serba nasterea lui Iisus Hristos, venirea Sa pe Pamant pentru a ne salva. Nu as vrea sa discut acum despre data si despre faptul ca nu e chiar asa cum e. Important e faptul ca s-a pierdut adevaratul spirit al Craciunului si a fost inlocuit de un fabricat al unor companii ce ii fac pe oameni sa cheltuie bani pe cadouri (nu ca ar fi aceasta ceva rau). Rau e ca se pierde ce e mai important.
Pentru a balansa aceasta indepartare, se poate face urmatorul lucru: in momentul in care stati in fata bradului, sau alaturi de familie, pentru catva timp ganditi-va la Imparatul care S-a coborat din Cer si a trait ca si o simpla Fiinta pentru a ne salva pe noi, si pentru a ne putea duce unde este El acum. Sa fie asta un fel de cadou pentru El, un gand de multumire pentru tot ce a facut.
Zicand astea, va urez ca acest Craciun sa va faca sa va simtiti impliniti, fericiti si sa uitati pentru o vreme de toate relele din lumea aceasta, pe toti calatorii care ajung la acest blog si nu numai.

Rubrica noua-Am cu ce...

O, da! Azi incepe o rubrica pe care puteam sa o incep altadata, doar ca nu m-am gandit inainte. Am mai vizionat pe net, oameni care se laudau facand poze cartilor achizitionate. Si io de ce nu pot. De...lenes. Asa ca, astazi va arat cartile pe care le-am luat luni, in ultima zi de scoala. De la libraria Corina din Arad, am luat o carte pe care am citit-o in clasa IX, la indemnul unei profesoare, si care mi-a placut mult. E scrisa de Erasmus din Rotterdam si poarta numele de Elogiu nebuniei. Cartea cu numarul doi este Contractul social a lui JJ Rosseau. Sunt interesat pe moment de politica si regulile prin care o societate devine si se mentine democratica. Si de unde poti afla asta decat din cartile ''tatucului'' politicii.

Narnia: Leul, Mosul si copiii

Cu mult timp in urma am incercat sa scriu un post cu titlul (ce mie mi se parea chiar genial ''Alice in tara Fundatiei), in care as fi incercat sa prezint faptul ca dupa momentul in care citesti carti de o anumita incarcatura intelectuala, nu te mai poti intoarce la carti mai simplute cu aceeasi..minte. (Adica pe scurt, nu mai pui botu' asa de usor la toate chestiile prezentate de autori) Si totusi, ieri si azi mi s-or dus cateva caramizi din zidul argumentarii mele. M-am dat pe fantasy, si anume planuiam sa-i citesc pe cei doi Mari, si anume Tolkien si Lewis. Am toata Trilogia de la Adevarul (si ma laud), dar nu am gasit cu cale sa deschid Fratia. Asa ca mi-am luat de la biblioteca ''trilogia'' Narnia, adeca volumele transpuse pe marele ecran. (pfiu, era sa iasa altfel). Si am citit primul (Lion, witch, wardrobe). Prima concluzie? Imi disparea cartea din mana. Am uitat sa mentionez faptul ca volumele sunt extrem, extrem, extrem de scurte (ca Asimov in vremile bune) dar sunt foarte line. Nu trebuie multa implicare intelectuala, nu sunt chestii greu de inteles...sunt carti de copii. Dar e tare! Mi-a placut. Principala mea problema a fost ca am citit filmul. Cu alte cuvinte, pe masura ce citeam, vedeam actiunea asa cum era in film. Si din pacate, pot spune ca filmul e un pic mai complex, si sunt adaugate anumite scene care ar putea oricand intra in carte fara stres. Actiunea e alerta, te pierzi in lumea lui Lewis, si fugi alaturi de Aslan sau dardai in frigul indus de Vrajitoarea Alba.

La intrebarea e Narnia o alegorie crestina, se poate spune un DA sigur. Tradarea lui Edmund (Pevensie nr. 3), care este iertata doar prin jertfa lui Aslan, in timpul unei procesiuni sinistre in care el este umilit evoca foarte clar jertfa lui Iisus. Bineinteles, Aslan este simbolul lui Iisus, cunoscut si ca Leul din Iuda. Ah, si mare e o chestie pe care nu am inteles-o. Ce cauta Mos Craciun, in Narnia? Serios acum, inteleg faptul ca joaca rolul personajului de basm care ofera cadouri fermecate, dar...Mosu'. Asta sigur i-o spus-o Tolkien. Glumesc... Mi-a placut si sper ca si restul vor fi tot la fel de captivante.

Ascult Enescu. Am ascultat Porumbescu. Mai e nevoie sa spun mai mult? Ce poate fi adaugate langa numele acestor titani? Ascultand doar doua dintre cele mai cunoscute melodii compuse de ei (Balada si Rapsodia romana op. 2) mi se face pielea de gaina. Din fiecare nota, care pur si simplu se inalta de pe portativ, se simte putere, se simte pasiune si dragoste de arta si de tara. Se simte Romania. Asa bate inima Romaniei. Navalnic, dar in acelasi timp rational. Coleric, dar in acelasi timp calculat. Melancolic, dar cu fata indreptata spre viitor. E uimitor si nu imi pot reveni. Aceste lucrari emana ceva, ceva care lipseste acum. Nu stiu ce, dar e ceva care leaga, uneste Cerul cu Pamantul, uneste trecutul cu viitorul, ofera unui suflet alinare. Liniste, serenitate si patriotism. Sunt sigur ca aceste melodii au fost scrise avand Romania in suflet. Si de aceea, raman peste veacuri opere fundamentale ale umanitatii, nu doar a tarii noastre.

http://www.youtube.com/watch?v=8ultAzHRErE&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=qTqchZPPB10&feature=related

De ce ma dezamageste SF-ul?

Stiu ca e cam disonant subiectul, dar nu pot sa nu remarc asta. De ceva timp tot ma gandesc la acest fapt. Mi-am facut un top 10 al cartilor SF citite, din totalul de 50-si-ceva si remarc faptul ca din pacate cu toate ca adaug opere citite, niciuna nu imi ofera aceeasi placere precum cele doua serii geniale pe care le pretuiesc si anume Fundatia si Dune. Restul e...altceva.

As putea sa le iau pe fiecare pe rand si sa le comentez, dar nu o s-o fac, pentru ca mi-ar lua mult timp si nu ma simt in stare sa efectuez o asemenea operatiune. Totusi, pot sa iau de exemplu cartile care sunt luate drept etalon, opere fundamentale ale acestui gen. Ca expectii remarc ''Ender's game'' si Vorbitor in numele mortilor , doua carti extrem de bune ale lui Orson Scott Card, care reusesc sa ajunga la nivelul unor lecturi placute. Pe langa aceste doua carti, Infanteria stelara a lui Heinlein este foarte reusita.

Sa incepem. Zeii americani (am facut o recenzie)-carte buna, dar care nu m-a prins asa cum trebuie si a avut personaje care puteau muri fara sa imi pese. Ghidul autostopistului galactic-bascalie la maxim, o carte draguta si nu am ce-i baga de vina. Cartile lui Philip K. Dick-confuze, filosofice si totusi citibile. Caderea lui Hyperion-well, ce as mai putea spune si nu am spus. Ah, da. Cu toate ca l-am facut una cu pamantul trebuie sa ii acord lui Simmons premiul pentru o imaginatie debordanta (fluvii ce curg pe mai multe planete, nave-arbori, Shrike, covoare zburatoare etc). Umbra tortionarului-o lectura recenta, interesanta, detalii si descrierea Citadelei foarte bune. Solaris-prea tanar pentru cartea asta. Poarta-Nuuuuuuu!!! Sfarsitul copilariei-scurta, si finalul e neasteptat.

Astea-s doar cateva dintre operele fundamentale ale SF-ului pe care le-am citit de-a lungul timpului. Nu pot spune ca toate au fost carti slabe, dar si cele care au fost apreciate de mine, au o lipsa ceva care Asimov si Frank Herbert au adaugat atunci cand au copt placintele lor. Sincer nu stiu ce au facut. Probabil au pus multa ciocolata asa cum imi place mie.

Echilibru

Amu-s cateva zile de cand am postat un colind cantat de catre soprana norvegiana Sissel, o melodie de origine englezeasca (or facut si aia ceva bun), si ma gandeam ca probabil o sa se gandeasca cineva ca eu sunt nenationalist si nepatriot si ca sustin doar pe "aia de afara". Asa ca...o sa pun si un colind romanesc. Acum nu stiu care, o sa va dati seama. Tre' sa il aleg.

Ce-i asa greu?

Eu fac parte din grupul de persoane care au idei putine dar fixe. Printre astea se afla si cea referitoare la nume. In special cele romanesti. Am sustinut de mai multe ori ca limba romana in general si denumirile romanesti sunt ciudate si hilare. Nu intru in detalii am mai scris un post despre asta. Acum am alta problema. Pe langa faptul ca unii au unele nume impronuntabile (din mai multe motive), se pare ca altii au tendinta sa greseasca unele nume care sunt imposibil de inteles gresit. Si aici ma refer la mine. Daca si numele meu e greu de redactat pe o foaie, atunci nu stiu ce sa zic. Pana acum recunosc, nimeni nu s-a atins de "titlul nobiliar", si ma bucur ca Sturza a ramas Sturza. Daaaaaaaaar....se pare ca se poarta o lupta impotriva prenumelor mele. Nu stiu de unde ideea ca Iuliu Cezar s-ar scrie de fapt Iuliu-Cezar. Serios. Nici in buletin nu-s asa. Si evident, in cartea in care apare un studiu de-al meu (long story, poate scriu ceva mai tarziu) apar asa. Si pe langa asta, vineri am fost la un concurs de istorie, si pe diploma de participare scria cu litere de-o schioapa Iuliu Caesar. Wow! Stiti, imi aduce aminte de faza aia geniala din "Asterix et Obelix: mission Cleopatre" in care Caesar (originalul) dicta secretarei si la final se semneaza: Caesar (zis ca in engleza). Se opreste secretara si il intreaba "Caesar sau Cesar?" Sta un pic pe ganduri si zice "lasa Cesar". Dar, eu nu sunt el, si vreau ca numele sa nu imi fie schimbat. Nu vreau sa am o ferma plina de miei.

Liber la colinde!

Am asteptat de mult luna decembrie. Din mai multe motive. Zapada, sarbatori, vacanta, Craciun, colinde, vacanta, etc. Pana in momentul de fata, din cele pe care le-am amintit mai sus, doar sarbatorile au inceput, chiar azi cu Mos Nicolae. Si, dupa ceasul meu consider ca pot in sfarsit sa asculte colinde (sau colinzi, fiecare cum vrea) fara sa fiu catalogat drept...nostalgic. Si vreau sa postez un colind care mie imi place in mod special, inca de pe vremea cand eram copil. Este in interpretarea sopranei norvegiene Sissel si mi se pare potrivit.

La multi ani, România!

Dupa cum v-ati dat seama, e cam tarziu dar nu pot sa nu postez nimic de ziua nationala. Este totusi ziua cea mai importanta pentru tara noastra. Este momentul in care toti romanii au hotarat ca e o enorma nevoie ca toti sa fie impreuna intr-un singur stat. Eu acum sunt ocupat cu un proiect la istorie, intr-un fel referitor tot la problema Unirii si la rolul esential al Aradului, ca si capitala temporara a Ardealului si ca for decizional pentru romanii transilvaneni. Din pacate, in ziua de astazi putini isi dau seama de importanta lui Vasile Goldis, Stefan Cicio Pop sau Ioan Suciu, printre altii fara de care ziua de astazi nu ar fi avut aceasta insemnatate. Nu mai pot sa scriu ca vreau sa termin proiect. In final, vreau sa va las sa cititi o poezie, scrisa de catre geniala Iulia Hasdeu si care se refera la ''Patria'' noastra. La multi ani, români.

Mereu ii gaseste cusururi

Cind vorbeste de a lui tara;

Cu toate-aceste neajunsuri

Ii este totdeauna draga.

O critica fara-ncetare;

Chiar sincer o compatimeste.

Totusi, ii sare in aparare,

Pentru ca pe ea o iubeste.

Mai ales cand timp indelungat

Departe de patrie si casa

Iubirea adanca s-a aflat

In inima necredincioasa.

Iar cand fiii nerecunoscatori

Ii cer iubire si mangaiere,

Le deschide bratele tuturor

Si la piept ii stringe cu putere.

De-aceea, cu orice cusururi

Ce patriei sale i le afla,

Cu orice greseli, ea de-a pururi

Ii ramane scumpa si draga.

Anunţ

În perioada 25 noiembrie – 10 decembrie, cu ocazia celor 16 zile dedicate la nivel mondial luptei împotriva violenţei în familie de către Organizația Națiunilor Unite, ADRA România organizează o serie de evenimente destinate să atragă atenția asupra acestui fenomen prezent în societate din ce în ce mai des.

Proiectul “Violența în familie ucide! E timpul să iei atitudine!” include o campanie care are ca mesaj central abordarea frontală a persoanelor obișnuite să abuzeze pe cei mai slabi decât ei. Acestora li se transmite ideea că de fapt câștigă o luptă inegală atunci când lovesc un partener inferior fizic și în realitate sunt persoane slabe. De altfel, acesta este un lucru real, deoarece persoanele agresive au stima de sine scăzută însă nu sunt conștiente de acest lucru.

Campania a cărui figură centrală este camionul mondial Leonard Doroftei și sprijinită de ADRA România va beneficia de difuzarea a 25.000 de pliante cu sprijinul voluntarilor dar și de publicitate digitală prin intermediul ecranelor celei mai mari rețele de profil în stații de metrou, universități, mall-uri, baruri și restaurante.

Referință online: http://www.adventist.ro/index/stiri/info-adventist/189-info-adventist-nr-512--26-noiembrie-2010/3263-campionul-mondial-la-box-leonard-doroftei-si-adra-romania-lupta-impotriva-violentei-in-familie.html#ixzz16b0cLfUb
Informează-te de la Sursă: Site-ul oficial al Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea

Poza de familie

Am incercat sa recompun pe baza cunostiintelor istorice, un fel de ''poza de familie'', daca pot folosi acest termen, chipurile celor mai influenti lideri europeni in momentele in care pe tronurile Tarilor Romane erau ''culture heroes'' ai nosti. Si clar ca am inceput cu Mihai Viteazul. Cred ca am ales ca referinta anul 1600. In acel an, pe tronul Angliterei, inca se tinea bine queen Elizabeth I, dupa infrangerea Armadei Spaniole, cu ani in urma. In Scotia domnea James VI, viitorul James I al Angliei, cel ce va porunci editarea unei Biblii in engleza ce ii va purta numele (King James Bible). Pe tronul Frantei se gasea, zambaretul (asa arata in portret) Henry IV, cel ce va da Edictul de la Nantes si care era foarte sarmant. Putin mai jos, in puternicul Imperiu Spaniol stapan era Filip III, ce incerca sa mentina unit un Imperiu bicontinental mostenit de la taica-su. In Polonia conducea Sigismund III Vasa, si asta e destul de stiut. La Roma Papa era Clement VIII, care o purtat niste razboaie de expansiune si in timpul careia or venit la Roma 3 milioane de pelerini. In Suedia era rege Carol IX, Provinciile Unite erau conduse de Maurice de Nassau si punct. La conducerea celor trei imperii continentale erau in ordinea numerelor de pe tricou Boris Godunov pentru Rusia, Rudolf II pentru Imperiul Habsburgic si nu in ultimul rand Mehmet III pentru Imperiul Otoman. Toti au facut ce au vrut si de Mihai in ...cot i-a durut. Incercam sa fiu poetic, cand nu e cazul. Ideea e ca fiecare era cam pentru el, cu toate aliantele lor, si mai ales nimeni nu era pentru Mihai si pentru o Romanie unita. Case closed.

Romania-Anglia

Va mai amintiti de vremurile cand aveam si noi nationala de fotbal competitiva si ii capatuiam si pe engleji? Eram mic, da inca tin minte ca le-am dat un 3-0 sa-l tina minte. Asta totusi, ii meciu' meciurile. ''Voievodul limbii romane'' vs. ''bardul Angliei'', cei mai influenti versificatori ale celor doua natiuni. Chiar daca Shakespeare nu a scris poezie in mod special, l-am ales pentru influenta sa, desi poate Byron era mai potrivit.

Historia magistra vitae

Nu pot lasa ca aceasta zi sa treaca (bine e 10 seara, si ce?) fara a mentiona evenimentul nefericit care a avut loc acum 70 in tarisoara noasta. Pe atunci, forma de democratie existenta era in pericol atunci, fiind amenintata de tendinte extremiste, de stanga si de dreapta, iar conducatorul tarii, Carol II lasase tara pe mana unui guvern de sorginte legionara. In aceste conditii marele om de cultura Nicolae Iorga ataca directia pe care o lua Romania si abuzurile pe care le faceau cei de la conducere. Zilele trecute am auzit un intreviu al profesorului Giurescu pe site-ul revistei Historia in care se spunea ca asasinarea lui Iorga s-ar fi tras de la un denunt al sau impotriva lui Corneliu Zelea Codreanu pentru o amenintare. Folosind acest pretext, Capitanul a fost arestat si ucis. Asadar, s-a mers pe principiul ochi pentru ochi,sau moarte pentru moarte. Crima a fost executata cu sange rece pe 27 noiembrie 1940, cand istoricul a fost ridicat de la el de acasa, ucis, iar trupul aruncat in drum, in comuna Strejnic. La auzul acestei vesti, spune Wikipedia, 47 de universitati din intreaga lume au arborat steagul in berna pentru a simti alaturi de Romania acea pierdere. Totusi era omul care a scris 1003 volume (enorm) si nenumarate (ma rog pe Wiki se gaseste numarul exact) articole imbogatind cultura romana, oferind o noua perspectiva istoriei nationale si dovedindu-se un spirit enciclopedic, cum rar se vede.

Totusi, exista si teoria conform carora cei care l-au asasinat nu au fost legionari, ci de fapt comunisti deghizati. Nu aceasta este important. Ceea ce conteaza este ca acest om de cultura a avut curajul sa critice puterea, sa indrazneasca sa infrunte minciuna pentru adevar, chiar daca pana la urma a platit pretul suprem. O dictatura se recunoaste prin faptul ca incearca sa se scape de intelectuali, chiar si fizic, pe loc sau pe durata mai lunga. Asta a patit si Nicolae Iorga, un om intre oameni. Odihneasca-se in pace!

Movie alert! Sherlock Holmes 2

Aici este prima imagine din filmu SH2 in care joaca Robert Downey Jr. in rolul principal, Jude Law in rolul dr. Watson si Noomi Rapace....intr-un alt rol.

Informatie preluata de pe http://www.cinemarx.ro/stiri-cinema/noomi-rapace-robert-downey-jr-si-jude-law-in-prima-imagine-din-sherlock-holmes-2/

Aaaaaaaaaaaaaaa!

Ai da capu meu. Is inca in starea de OMG....Cum citeam linistit pe siteul blogulcolectionarului.net, cea mai buna sursa in materie de colectii de tot felu dau peste stirea mileniului...Adevarul scoate TRILOGIA. Nu, nu Fundatia, aia au scos-o deja. Ma refer la cea care a pierdut premiul de cea mai buna trilogie in fata celei scrise de Asimov. Adeca...STAPANUL INELELOR! Oau! Craciunul vine mai repede anu asta. Credeam ca is numa speculatii doar ca am intrat pe un link la adevaru' http://www.adevarulshop.ro/produse.aspx?colectie=128 si acolo arata coperta, prima pagina, ceea ce arata ca o sa fie scoase. Asta da veste buna. Prima apare pe 2 decembrie iar ultima o sa vina cu ziarul pe 16 decembrie anu asta. Sincer, eu chiar mi-as fi dorit sa am colectia, si ma intrebam de unde scot io 80 de lei...da acuma m-or rezolvat baietii. (Sper sa scoata si Narnia)

Va vorbeste presedintele

Nu, nu, nu. Ma refer la Uberpresedintele Evropei care cu cateva zile in urma a facut o declaratie...profetica? Am gasit prima data stirea pe http://www.semneletimpului.ro/stiri/Presedintele-UE:-era-statelor-natiuni-s-a-sfarsit-1988.html, dar ca sa nu ziceti nu stiu ce, aici este stirea preluata de pe Mail Online: http://www.dailymail.co.uk/news/article-1328568/Nation-states-dead-EU-chief-says-belief-countries-stand-lie.html.

Oricum, ideea de baza a discursului lui Rompuy e urmatoarea: stiti statele ale dragute pentru care au pierit oameni ca sa fie create? In viziunea politica de astazi sunt cam redundante. Sunt numai bune de aruncat la Cosul de Gunoi al Istoriei. Asta e ideea de baza trecand peste subtilitati. Pe langa asta, Presedintele a mai facut si o referire la ''pericolul euroscepticilor'', aici fiind o trimitere la Marea Britanie si la premierul Gordon Brown cunoscut pentru pozitia sa fata de tavalugul globalizarii si al formarii viitorului superstat Europa.

Asadar, ce sa iei din aceasta declaratie? E de bine, e de rau ca acel ce face aceasta afirmatie este presedintele Uniunii Europene? Mai e nevoie de natiuni independente sau ar fi bine sa ne predam suveranitatea in mainile ''celor puternici''? Well, eu nu sunt un analist politic si nu pot sa imi exprim parerea ca si un specialist. Eu pot doar sa imi expun ideile mele, care pot fi considerate cum doriti voi, cititorii.

Deci, ideea suprastatului european si probabil in viitorul mai indepartat unul global este o tema tot mai predilecta in discursurile ''mai marilor'' lumii, vorbindu-se despre o noua ordine mondiala chiar din anii 90, dupa prabusirea URSS. Asadar, daca ei isi pun in cap sa faca ceva, probabil ca se va si intampla, doar daca nu intervine Dumnezeu. Ma rog, ma abat de la subiect. Rompuy sustine ca natiunile nu pot trai de capul lor in aceasta lume globalizata, si este ''o minciuna''. Crize au mai fost, poate mai rele decat aceasta si tarile independente, dar unite prin relatii au trecut peste acestea. Nu a fost nevoie pe atunci de un superstat. Nu inteleg de ce am avea nevoie acum de el. Ca doar nu ne atac extraterestrii.

In concluzie, probabil ca nu am fost prea logic in acest post, dar nu am putut sa las sa treaca aceasta stire. Mai ales pentru ca orice afirmatie pe care o face unul din cei mari ajunge peste catva timp eveniment istoric. Si de asta ma tem. Sa nu credeti ca sunt impotriva unui superstat, daca acesta se va ghida dupa acele principii liberale care sunt sustinute in ziua de astazi, chiar daca tot mai incet si in Statele Unite, si ma tem ca nici cei care doresc formarea Terrei Unita nu in plan respectarea acestor drepturi. Sa speram ca ma insel...

Dimitrie Tichindeal-Jane Austen

Doua personalitati. Unii au auzit de ea, dar de el probabil ca nu. Daca nu stiti cine e, uitati-va la un post mai vechi unde e scris despre el. Nu asta ii important. O chestie foarte interesanta si care ii leaga e faptul ca s-au nascut in acelasi an: 1775 (16 decembrie-ea, el nu se stie exact) si ca s-au stins din viata la un an distanta. (ea-18 iulie 1817 si el 20 ianuarie 1818). De ce am scris postu' asta? Pentru ca...eu sunt singurul care o facut legatura intre ei doi! De ce? De aia.

Super...man..not...yet

Pentru cei care se crucesc la titlu sa sara peste. Asta sper ca o sa faca si cei care urmaresc de atata amar de timp serialul Smallville. Facand o mica intoarcere in timp la primul sezon difuzat in anul 2000, imi dau seama ca abia eram pe clasa intai cand incepu cu pasi mici si timizi Marea Saga a Maturizarii lui Clark Kent si Transformarea Sa in Superman, acesta reprezentand subtitlul serialului (ma mir, Ion Creanga a reusit intr-un basm sa-l faca pe Harapi din c8pil intr-un imparat) Oki, eu am inceput sa-l vad cam nu stiu din ce an, din momentul in care ProCinema urmarind pana la sezonul 6 cred. Anul trecut mi s-a reaprins interesu' si am urmarit pe net sezonu' 9, asteptand cu speranta urmatorul sezon, ce este ultimul.

Ce sa zic dupa 6 episoade. A inceput destul de bine, si imi placea starea de stiu/nu stiu pe care o avea Lois, din momentul in care aflase cine era The Blurr. Cel mai tare moment de pana acum a avut loc in al doilea episod, cand dupa o scena in care Lois discutand cu Hawkman rosteste numele Ubermensch (Superman pe nemteste) Clark apare cu o noua uniforma extrem de tare. Si dupa aia pana. Nici chiar Laura Vandervoort nu a reusit sa-l faca sa zboare. Se pierd episoade mai ales cand stim cine e dusmanu' lui in sezonul asta (Darkseid!!!!) si vedem alte lucruri care, parerea mea, nu isi au rostul. Ultimul episod nu ''dezamageste'' in aceasta privinta. Sincer, scenele cu Tess Mercer si mini-Lex au fost mult mai interesante si pline de emotie decat alea cu Lois si Clark. Whatever, eu sper ca la final sa se intample ceea ce sper toti fanii serialului si anume sa ia costumul lui Brandon Routh din Superman returns si sa zboare!

Similaritate

Asa...nu pot spune ca am vrut sa scriu acest post dintr-o anume chestie. Nu. Mi-am amintit doar de acest lucru si m-am gandit ca ar fi interesant sa arat vietile in oglinda ale acestor doi presedinti americani.

-Abraham Lincoln a fost ales in Congres in 1846

John F. Kennedy a fost ales in Congres in 1946

-A.L. a esuat sa castige alegerea in functia de Vicepresedinte in 1856 JFK a esuat sa castige alegerea in functia de Vicepresedinte in 1956 -A. L. a fost ales presedinte in 1860 JFK a fost ales presedinte in 1960 -L. l-a invins pe Stephen Douglas, nascut in 1813 JFK l-a invins pe Richard Nixon, nascut in 1913 -Ambii au fost interesati in mod special de drepturile civile -Sotiile amandurora au pierdut copii in timpul in care au stat la Casa Alba -Ambii au fost impuscati intr-o vineri; amandoi au fost impuscati in cap -Secretara lui Lincoln se numea Kennedy; secretara lui Kennedy se numea Lincoln -Ambii au fost ucisi de Sudisti; amandoi au fost succedati de presedinti Sudisti -Ambii presedinti au avut Vicepresedinti numiti Johnson -Ambii succesori (Vicepresedintii lor) purtau numele Johnson; Andrew Johnson, care l-a succedat pe Lincoln s-a nascut in 1808, iar Lyndon Johnson s-a nascut in 1908 -Ambii asasini aveau trei nume; amandoua numele erau compuse din 15 litere -Lincoln a fost impuscat in teatrul ''Ford'', iar Kennedy a fost impuscat intr-un autoturism ''Ford'' -Amandoi asasinii au fost ucisi inainte de procesele lor Fascinant? Asa mi se pare? Ciudat? Mult peste...

Recenzie-Zeii americani

Da, e Sf. Si? E o carte buna. Chiar foarte buna mai ales datorita faptului ca in aceasta carte de 600 si ceva de pagini nu se intampla practic nimic. Serios.

Deci, povestea incepe cu un puscarias eliberat ce trebuia sa se intoarca la sotia sa pe care o iubea si care in avionul ce trebuia sa-l duca acasa intalneste un batran ciudat ce ii propune sa lucreze pentru el. Situatia se schimba, el ramane pe drumuri si accepta sa lucreze pentru acel domn Wednesday. In timp va afla ca de fapt acela era chiar razboinicul zeu nordic Wotan (Odin) ce incerca sa porneasca o ''cruciada'' impotriva noilor zei (Internetul, televiziunea,etc) si practic in carte se dezvaluie incercarile lui Wotan sa atraga de partea sa alti zei, ce in prezent au slujbe obisnuite. Si da, se presupunea ca la sfarsit s-ar fi declansat o batalie epopeica intre cele doua categorii de zei, dar care nu mai are loc. La final e bun twistul legat de misterul din carte.

Asadar, e o carte buna? Da...Are si parti rele, cum ar fi anumite lucruri pe care Gaiman nu le explica, sunt doar acolo, si mai ales faptul ca nu am reusit sa ma leg de personaje. Puteam muri ca nu aveam probleme. (nu asa rau ca la Simmons, da totusi). As recomanda cartea? Da! Nu am mai intalnit o carte pe care sa o citesc cu atat nesat si care sa faca din mai multe bucatele un puzzle realist al Americii din ziua de astazi.

Recenzie!!!-Dracula

Acum vreo cateva ere geologica promisesem recenzii de carti nesefe pe care le-am lecturat. Si chiar voi face asta. O sa incep cu Dracula, clasicul roman scris de Bram Stoker. In acelasi timp vreau sa fac o scurta recenzie sequelului scris de stra-stra-stra-nepotu'-so anu trecut si care ofera o noua perspectiva operei.

Sa incepem cu o scurta prezentare a subiectului. Anglia secolului XIX, o natiune in plina expansiune, cu un imperiu colonial ce detinea zeci de teritorii salbatice...dar nu la fel de salbatice ca si Transilvania! Avocatul Jonathan Harker merge in acest teritoriu neatins de civilizatie pentru a incheia un contract de cumparare cu un anume conte, Dracula. Insa, cu timpul realizeaza ca situatia e naspa, si supranatural e rege in tara. De asemenea afla ca gazda sa este un...VAMPIR! Scapa cu greu si ajunge in Budapesta. In acelasi timp povestea se muta in Anglitera, la viitoarea sotie a lui Jonathan, Mina si prietena ei cea mai buna Lucy Westerna. Cea din urma urma sa se casatoreasca cu un bogatas, sir Arthur Holmwood, facandu-le vant altor doi petitori, un american, Quincey Morris, si dr. Seward, ce avea un azil de nebuni. In acelasi timp, o nava aflata in deriva ajunge in micul orasel. Pentru ca misterul sa se adanceasca, Lucy incepe sa se simta rau si sa piarda sange, cu toate eforturile disperate ale lui Seward si a mentorului sau, dr. van Helsing, de a o vindeca. Moare si atunci trebuie sa se confrunte cu durul adevar. Au de-a face cu o forta a naturii, un simbol al raului, un VAMPIR! Proaspat casatoriti si intorsi din Budapesta, sotii Harker se alatura vanatorii de vampiri care continua in restul cartii. La final, dupa o urmarire pe tot continentul se pare ca Dracula piere si totul se termina cu bine.

Plus

-stilul de jurnal

-actiune captivanta

-personaje foarte bine creionate, de care ajunge sa iti pese

-TRANSILVANIA!

-anumite faze amuzante de genul ''e englez, poate sa stie''

-recunosc ca am terminat cartea in vreo patru zile, citind cam 3-4 ore pe zi, ceea ce e ceva

-Mina Harker (pers. preferat)

-idealismul si loialitatea, si mai multe valori care au fost prezentate in carte

-VAMPIR!

-o zis de Sibiu

Minus

-Bargau nu e Bran!!!

-Vlad Tepes nu-i secui!!!

-Dracula e un conte ungur, nu un voievod roman, surpriza!

per total cartea ii supercalumea ( ca sa fiu elevat), o lectura placuta, pe care nu puteam sa o las din mana si i-as da nota 9, 66 (VAMPIR!)

Noua colectie Adevarul

Dupa ce anii trecuti, Adevarul si Jurnalul National ne-au incantat prin razboiul lor care ne-au adus bucurii prin plenitudinea de carti si alte ''cadouri'' ce veneau impreuna cu ziarele respective, se pare ca aceasta lupta surda continua. Desi un soldat important si-a terminat stagiul militar, locul sau i-a fost luat imediat de o alta colectie la fel de interesanta precum primul. Urmasul 100 de carti... este 101 carti.... ce a debutat prin volumul intai al operei Crima si pedeapsa scrisa de Fiodor Dostoievski. Si eu am cartea. Si sunt sigur ca voi lua si altele din colectie. E buna. Luati si voi.

Un videoclip

Mai vad pe net lume care isi ornamenteaza blogurile si cu videoclipuri de tot felu. Si io sa n-o fac? Asa ca uitati un vid. facut de mine prin puterea windows movie maker-ului. Cantaretul este Michael W. Smith, un interpret care imi place mult.

Foul me once....

Imi plac cartile. Mult. Imi place acel tip de carte bine scris, cu personaje bine creionate, cu actiune concisa si cu suspans. Imi place ''sa-mi placa'' de personaje si sa fiu capabil sa rezonez cu ele, sa fiu trist daca moare sau bucuros daca scapa dintr-o situatie aproape de moarte.

Dar in ultima vreme am dat peste cartile unui anumit autor care nu stiu cum face ca pe langa ca scrie carti care ocupa un singur raft reuseste si sa ma faca nesigur daca sa mai iau alta carte de a sa. E vorba desigur despre Dan Simmons.

Prima carte citita (partial) de el a fost Ilium, o repovestire a Razboiului Troiei si inca vreo doua fire narative, care zice-se ca se impleteau ''armonios'' in cel de-al doilea roman. Nu am mai avut nervi sa termin a doua carte a primului roman. Din doua, nu trei motive simple:

1. Prea lung! Se lungeste extrem de mult si actiunile personajelor nu sunt asa interesante de citit

2. Personajele in sine. Recunosc sincer ca pana in momentul citirii acestei carti nu am avut nicio treaba cu personajele, chiar enervate. Dar aici doream ca toti sa crape! Nici unul nu mi se parea destul de capabile incat sa fiu legat de ele. Nu-mi pasa ce soarta urmau sa aiba desi daca era sangeroasa m-as fi bucurat.

3. Shakespeare, Proust, Keats. Da, Simmons are o pasiune pentru marii scriitori ai trecutului pe care se asigura sa ne-o bage pe gat prin discutiile celor doi moraveci si prin folosirea lui Keats ca personaj principal in Caderea lui Hyperion desi in prima carte nu apare (nu stiu n-am citit-o)

Concluzia este urmatoarea. Atunci cand am ocazia sa cumpar cartea cu o reducere de 10% de la Diverta, imi cam tremura mana cand o ridic din raft. Daca-i tot asa?

Alizee's shadow

Am promis in urma cu vreo cateva milenii in postul despre muzica pe care o ascult ca voi dezvolta o anumita legatura pe care o am cu muzica frantuzoaicei Alizee. Nu o sa fie ceva lung dar e ceva care inca ma urmareste in sens pozitiv.

Povestea a avut loc pe clasa a IX cand am avut in folosinta pentru prima data un telefon mobil si conform perceptelor mele, la ce altceva-i bun un telefon mobil decat a asculta muzica la el? Asa ca atata vreme cat am avut casti ascultam muzica peste tot, odata chiar adormind cu castile in urechi. Dupa o vreme, (cred ca anul urmator) am auzit pomenindu-se pe siteurile romanesti de o noua triada a SF ca opere si anume Fundatia lui Asimov, Dune a lui Frank Herbert si Enderversu' lui Orson Scott Card. Lecturand primele doua si dand dreptate celui ce zicea asta am zis sa incerc sa citesc si aceasta serie.

Detaliile imi fug din minte, dar sunt sigur ca am citit prima data Vorbitor in numele mortilor practic nu prima carte din serie, dar citirea oferea destule detalii despre personaje fara a fi nevoie de mai multe explicatii. Pana in ziua de azi consider acest roman unul dintre cele mai bune al serii, si unul dintre cele mai bune ale genului SF. Si pentru a lega cele doua evenimente concluzia logica e ca ascultam muzica in casti in vreme ce citeam cartea si astfel mi-a ramas intiparita in minte. Si cartea a fost intiparita pentru intotdeauna pe acea muzica slow, putin misterioasa si parca potrivita pentru atmosfera din roman. Atat.

Cateva explicatii

Postul anterior am aruncat in lupta din Versus, doi dintre cei mai mari voievozi romani care desi au trait in acelasi secol au avut o influenta uimitoare pentru istoria acestui popor. Si au devenit extrem de cunoscuti si populari prin faptele lor si prin capturarea personalitatilor lor de catre istorici si scriitori.

Aceste ''confruntari'' de la rubrica Versus le-am pus doar pentru a-i face pe cei care vad acest blog sa aleaga una din cele doua parti, fie ele cladiri sau oameni, de stat sau de cultura. Nu-i vorba de nimic altceva decat o rememorare a faptelor care i-au adus in pozitia prezenta. Si asa voi face eu in cazul acestei editii.

Parerea mea, in privinta acestei ''lupte'' l-ar da ca invingator pe Mihai Viteazul fara drept de apel, prin fapta sa cea mai mare si anume unificarea celor trei voievodate romanesti intr-unul singur si in acelasi timp perseverenta cu care si-a continuat urmarirea idealului sau. Desi pierde in prima faza domnia datorita uneltirilor factiunilor rivale, el merge la Praga la imparatul Rudolf II si obtine asigurari si o armata cu care incearca din nou sa readuca pe toti romanii in frontiere comune. Restul reprezinta o noua etapa a ''diplomatiei'' elevate europene in care unul se foloseste in mod nerusinat de altul mai slab si dupa acea, cand face treaba lui murdara, il ucide. Dar nu asta conteaza acum. Mihai ramane in istorie ca figura domnitorului martir, care a patimit pentru patria sa si a reusit ca prin scurta sa domnie sa ofere romanilor aflati in intuneric un far lumniator spre evenimentele secolului XIX.

Clash of the titans...

Versus-Biserici evanghelice

Pentru aceasta noua confruntare am ales cele mai reprezentative biserici de factura protestanta, mai ales din pricina numelor asemanatoare: Biserica Neagra din Brasov si Biserica Rosie din Arad.

Teoria schimbarii de nume

Subiectul asta este...controversat. Nu m-am gandit la el decat recent in momentul in care am dat nas in nas cu el. In primul rand, eu nu ma refer la schimbarea numelui asa de smen, ci in situatii....speciale.

In urma cu cateva zile eram la o librarie din Arad cu un coleg. Am inceput sa casc ochii pe acolo si am primit rugamintea de a intreba pe vanzatori de un anumit autor. Am fost de acord pana i-am auzit numele. Atunci am refuzat vehement. Problema nu era ca autorul scria carti controversate sau chestii de genul, ci controversa se nastea in momentul pronuntarii numelui, care era...greu de pronuntat fara sa rosesti.

Dupa acest episod am avut o discutie cu colegul meu cu privire la incident. Eu sustineam ca daca intentionezi sa ajungi o persoana cu renume, chiar si pe plan local si ai un nume de familie ca si acel de mai sus ar fi bine sa il schimbi. Si aici ma refer la romani in general care se pare ca un o obsesie fata de acest gen de nume, chiar si in acele toponimice. Exmplele sunt binestiute. In opozitie colegul meu sustinea ca nu-i necesar sa-ti schimbi numele pentru ca astfel vei fi mai usor de memorat. Adevarat si asta, dar sunt sigur ca nici acesti oameni nu se simt bine stiind ca sunt subiect de gluma printre studenti daca-i profesor, sau printre unii care nu citesc operele sale dar aud numele autorului. Aici ma refer in special la Philip K. Dick, Charles Dickens si altii care au avut ghinion de a detine in interiorul numelui particule...ghinioniste. Asta poate fi un argument contra. Cand auzi numele te departezi cat mai repede de carte, ca dracu de tamaie. Sincer, eu multumesc lui Dumnezeu ca nu sunt in situatia amintita mai sus si totusi am un nume memorabil. Deci, problema ramane deschisa.

Versus-primul episod

Lansez o noua rubrica in care voi face comparatii intre chestii. Prima e urmatoarea: Peles vs Neuschwenstein castle din Bavaria. Se tine bine a nost o ba?

Respect

Turismul e o placere de-a mea. Adica o invartire placuta prin tara in cautarea de obiective istorice pe care sa le vizitez si pozez. Toate bune si frumoase, nu-i asa? Nu.

In tara asta exista mai multe probleme la care nu ma voi adresa acum pentru ca nu e cazul. Una singura este pregnanta si prezenta (mai degraba absenta) in toate nivelurile si anume respectul, mai exact lipsa de respect. Fata de tot. Acest lucru se vede la tot pasul, de la mazgalelile facute peste tot, la distrugerea bunurilor publice care nu fac nimic rau (in mod special cosurile de gunoi; nu inteleg de ce sunt asa vanate) ci sunt puse pentru mentinerea unei anumite ordini si curatenii in spatiul public.

Acum ca sa intru cu adevarat in tema acestui post si anume respectul fata de vestigiile istorice ale trecutului. Am calatorit si io destul prin tara asta si am ajuns si prin zone in care se afla anumite cladiri cu o importanta istorica rasunatoare. Un exemplu recent este Sarmizegetusa romana.

Fosta capitala a provinciei romane create de Traian in anul 106, a reprezentat centrul stapanirii straine si are un rol special in istoria noastra. Nu pot decat sa laud faptul ca cetatea este conservata extrem de bine si ca este inclusa in circuitul turistic putand fi vizitata oricand. (si cei ce merg, atunci cand isi iau biletul sa cumpere si ghidul in care apar reconstituiri 3D ale vechiului oras). Dar am vazut si lucruri la care nu m-am asteptat.

De exemplu, in interiorul horreumului (depozit de hrana) si nu numai am vazut urme ale unor focuri aprinse in interiorul monumentului. De asemenea mi se pare ciudat ca fanul sa fie strans chiar in apropierea constructiilor. O alta chestie care m-a deranjat este faptul ca pe latura de nord, in zona Templului Mare, zona nu este imprejmuita deloc, drumul comunal trecand foarte aproape de anticele constructii.

Aceste lucruri m-au dezamagit si m-au pus pe ganduri. Daca acest sit care e cunoscut si vizitat intensiv e tratat in acest fel, atunci ce sa mai spunem de acele locuri unde se afla monumente istorice dar care nu sunt cunoscute de mare majoritate ci doar de amatorii de istorie? Am vazut cu ochii mei si sper sa nu vina momentul in care singura metoda prin care sa vedem un anumit vestigiu istoric e printr-un album de arta.

Comparatie de doi lei

Stiu ca am promis ca nu voi mai face recenzii la carti SF, dar acum mi-a starnit un vartej cerebral ultima carte citita si anume ''Blade runner'' (stiu ca nu-i titlul original dar acela e mult prea lung pentru un blog). Si ca sa incalc o noua regula emisa de unii, conform careia cartile nu sunt scrise pentru a fi comparate, la un anumit moment in timpul lecturarii am ajuns la concluzia ca sesizez teme asemanatoare cu cele din cartea Cavernele de otel scrisa de Isaac Asimov.

Desi autorii au stiluri total diferite si fiecare e unic in felul sau (sa zicem ca unui seamana cu Eminescu, iar celalalt cu Bacovia, va veti da seama care-i care) mi se pare ca aceste doua romane ''se aseamana'''. Sa incepem.

Elemente comune. In ambele carti personajul principal e politist (detectiv si vanator de recompensa) in persoanele lui Elijah Baley si Rick Deckard. Ambii traiesc in viitoruri in care Pamantul detine colonii externe (in Caverne, Pamantul este inferior, insa in B.R. nu se stie relatia) si in care exista inteligenta artificiala. In Caverne oamenii au o teama si un dispret fata de robotii tipici SF-ului, ei fiind la un moment dat interzisi pe Terra (la fel ca androizii din B.R.). In celalalt roman, androizii sunt folositi pentru colonizari dar unii isi ucid stapanii si doresc sa revina pe Pamant si sa traiasca nedetectati. Aici intervin vanatorii de recompense, ca si Deckard.

In amandoua cartile este discutata relatia dintre om si masina , desi in mod diferite. In Caverne, Baley primeste ca partener un robot android cu care incearca la inceput o relatie rece dar care ii devine in cele din urma prieten. In B.R., Deckard primeste o misiune in care trebuie sa ucida un grup de 8 androizi. In timpul misiunii el incepe sa-si puna intrebari legate de cat de corecta si morala este meseria sa. Parerea mea e ca Dick a extins mult mai mult aceasta problema in carte decat a facut-o Asimov in a sa. Desigur, Asimov a incercat doar sa scrie o poveste politista intr-un viitor ca acel prezentat mai sus si nimic altceva. Cine a citit cartile sale, intelege ca stilul sau direct nu permite o extindere prea mare a meditatiilor asupra temelor ridicate, atat cat fac alti autori precum Frank Herbert in Dune. Desigur, asta nu inseamna cu nu face asta.

Asadar, asta e tot ce am vrut sa ce am vrut sa amintesc. Punct.

Citeste si te arzi

Nu mai vad stiri internationale de ceva vreme pentru ca nu ma prea uit la televizor. Mai aflu cateceva de pe net, cand imi deschid mailurile si mai-s prezentate niste headline-uri internationale. Asa am aflat de plecarea americanilor din Irak, un soc destul de mare pentru mine dar poate vorbesc alta data despre asta. Acum as vrea sa vorbesc despre initiativa unui grup evanghelic american de a comemora violentele atentate de pe 11 septembrie 2001 cu un alt gest cu consecinte foarte nefericite si anume arderea unui Coran.

Nu vreau sa discut despre starea de sanatate mintala a acelui pastor care a decis sa faca un asemenea gest nebunesc ci doar vreau sa amintesc ce s-a intamplat cu cativa ani in urma cand niste danezi au gasit amuzanta ideea de a face niste caricaturi lui Mohamed, profetul Islamului. Toti stim ce s-a petrecut atunci. Oricum din ultimele stiri se pare ca i-a venit mintea la cap si a renuntat la minunatia sa de idee. Pentru moment suntem in siguranta.

Cine s-o nascut astazi....

• 214 – Aurelian, Roman Emperor (d. 275)
• 384 – Flavius Honorius, Roman Emperor (d. 423)
• 1349 – Duke Albert III of Austria (d. 1395)
• 1427 – Thomas de Ros, 10th Baron de Ros, English politician (d. 1464)
• 1466 – Ashikaga Yoshitane, Japanese shogun (d. 1523)
• 1585 – Armand Jean du Plessis, Cardinal Richelieu, French statesman (d. 1642)
• 1737 – Luigi Galvani, Italian physician and physicist (d. 1798)
• 1828 – Leo Tolstoy, Russian novelist (d. 1910)
• 1899 – Bruno E. Jacob, Founder of the National Forensic League (d. 1979)
• 1908 – Cesare Pavese, Italian poet and novelist (d. 1950)
• 1939 – Carlos Ortiz, Puerto Rican boxer
• 1946 – Bruce Palmer, Canadian musician (Buffalo Springfield) (d. 2004)
• 1960 – Hugh Grant, English actor
• 1963 – Roberto Donadoni, Italian football player and manager
• 1966 – Adam Sandler, American actor and comedian
• 1972 – Goran Visnjic, Croatian actor
• 1976 – Emma de Caunes, French film actress
• 1980 – Michelle Williams, American actress
• 1981 – Julie Gonzalo, Argentinian actress
• 1982 – Ai Otsuka, Japanese singer, songwriter, pianist and actress
• 1985 – Luka Modrić, Croatian footballer
• 1987 – Alexandre Song, Cameroonian footballer
• 2000 – Victoria Federica de Marichalar y de Borbón, granddaughter of king Juan Carlos I of Spain

Pentru lista completa http://en.wikipedia.org/wiki/September_9

Am doar 18 ani...

Eh, eh a venit si ziua asta. Sincer nu stiu ce scriu acum. M-am gandit la mai multe feluri de a scrie acest post dar inca nu mi-a venit in minte solutia potrivita. Nici chiar acum. Am avut o idee care mi s-a parut interesanta de a-mi scrie un fel de ''necrolog'' al copilariei care azi se gata, asta de ieri. Dar pana la urma am renuntat. Am stat si m-am gandit ca toata agitatia asta nu-i chiar asa de necesara. Aici vorbesc in dreptul meu. Pentru multa lume atunci cand ajungi la varstnica varsta de 18 ani lumea se schimba si tu devii altceva, o fiinta mai mare decat erai inainte si mai inteleapta si mai nu stiu cum. E adevarat unele lucruri se schimba din punct de vedere legal...si penal. Acum daca intri in probleme platesti.

Dar nu asta e important acum. Eu ma refer la trecere. Pentru mine pot spune ca semana cu finalul romanului O piatra pe cer a lui Asimov. La final o secta de pamanteni planuiau sa distruga Imperiul Galactic opresor eliberand un virus care ar fi ucis toti locuitorii galaxiei in afara de pamanteni. Si titlurile ultimelor capitole evocau aceasta realitate prin expresia frontiera mortii: Inainte de frontiera mortii, La frontiera mortii si Dincolo de frontiera mortii. Am stat treaz pana aproape de ora 12 noaptea si am tinut telefonu in mana ca sa numar secundele pana voi intra in ''maturitate'' si cand ceasu batu de 12 fix si conform cu uzantele moderne stateam in pat cu cateva ghiduri turistice (ah, da tocmai eram intors din vacanta si mai am aruncat o privire prin niste brosuri) si am fost primul care mi-am urat la multi ani (tehnic un prieten m-a felicitat inainte cu cateva zile dar pe raza zilei de azi io am fost primu).

Daca vi se pare ca n-am sens puteti sa nu mai cititi pentru ca ma indoiesc ca in continuare o sa devin mai intelept. Acum ajung la concluzie. Dupa ce am trecut de frontiera copilariei si am ajuns ''matur'' nu mi s-a parut ca s-a schimbat ceva. Is tot acelasi. Nu am capatat o alta intelegere asupra vietii sau mai stiu io ce alte chestii. Si ajungand la aceasta varsta venerabila nu pot spune ca nu pot face lucruri pe care le puteam face inainte. Doar ca a mai fost adaugat inca un an in tolba. Acum mi-a pierit inspiratia cu totu. Asta am vrut sa zic. Daca vi se pare la fel de fara sens ca si mie atunci comentati mai jos. Cherios si la multi ani tuturor care s-or nascut in aceasta zi superba de septembrie.

Razboiul lumilor desenate

Ca un iubitor de filme faine (o sa explic odata si odata categorisirea mea personala in ceea ce priveste filmele) imi place faptul ca in acest moment filmele inspirate din benzi desenate incep o invazie a cinematografelor. Trecutul e glorios prin exemple ca Batmanversul lui Nolan, Spiderman 2, X-men, Superman II sau my favourite V for vendetta. Si acum Marvel, care este stapanul absolut al filmelor cu eroi planuieste lansarea filmului eveniment The Avengers in care vor aparea o suita de supereroi, cu data de lansare pentru 2012. Pana atunci mai au doua filme de lansat anul viitor Captain America:The first avenger si Thor pentru a forma o continuitate de filme inceputa cu Iron man. Si desi pana acum DC Comics a trebuit sa se bazeze doar pe Superman si pe Batman pentru a obtine bani se pare ca incep sa isi scoata toti supereroii importanti pe taraba si sa faca filme dupa benzile desenate cu ei. Primul la rand: Green Lantern interpretat de Ryan Reynolds si asteptat sa apara la anu. Asa ca se preconizeaza un razboi al orgoliilor. Nuff said.

Haina noua la timpuri...prezente

Tot incercand sa-mi fac blogu' sa arate cat de cat fain am dat peste optiunea sabloane si l-am ales pe cel care este aplicat in acest moment si pe care il consider extrem de fain. Asta-i tot.

Ps. O sa urmeze niste reviewuri de carti (nu SF) pe care le-am citit sau le citesc in acest moment.

Hollywood-Filme bune 0-1

O veste buna in sfarsit! Desi se preconiza un remake pentru filmul ''Robocop'', care a produs o franciza valoroasa in anii 80-90 se pare ca intr-un final criza l-a facut pe cyborgul politist sa ramana doar in memoria celor care au vazut filmele vechi si sa nu devina un nou desen animat 3D cum doreau producatorii. Deci o franciza scapa de muls!

Adevarul despre Fundatie

Imi place colectia ''100 de romane...'' de la Adevarul in care au aparut mai multe carti interesante si care pana atunci poate nu erau accesibile publicului sau erau necunoscute publicului larg, desi exista o cabala care le pretuia in mod special. Desigur ca ma refer la SF si la cele 4 capodopere publicate de catre ziar si anume Masina timpului/Omul invizibil-H. G. Wells, O calatorie spre centrul Pamantului/Goana dupa meteor-Jules Verne, Dune-Frank Herbert si trilogia Fundatiei-Isaac Asimov. Daca Wells si Verne erau cat de cat cunoscuti de publicul larg, Asimov si Herbert reprezinta sciitori geniali doar pentru o categorie destul de mica (printre care ma numar si eu) in tara noastra. Asadar consider ideea una foarte buna. Si pentru ca doar trilogia se afla in biblioteca mea, doar aici pot puncta unele nemultumiri ale mele:

• forma cartilor. De prima data cand am vazut in colectie, am stiut ca urmau sa fie despartite. Fiind trei carti la randul lor, fiecare impartite in mai multe povestiri am sperat la o impartire de acest fel: In prima carte sa fie cuprinsa intreaga ''Fundatie'' si prima parte din ''Fundatia si Imperiul'' astfel ca a doua carte sa se ocupe de Fundatie pe timpul Catârului si in continuare. Si ar fi aratat chiar destul de bine ca forma. Si am asteptat pana a venit ziua cand am tinut in maini volumoiu'. Visele mele au fost spulberate cand am vazut ca au unit primele doua carti intr-una singura, in cea mai naspa varianta posibila (Bine ca au impartit Purgatoriul din Divina Comedie)
• aceasta nu e nemultumire pe cat e o intrebare. Prima carte (''F'' si ''F si I'') este cea scoasa de Teora prin anii 2000, tradusa de Mihai Dan Pavelescu, ceea ce era interesant pt ca eu am in colectie pe cea de la Nemira. Speram ca tot sa fie la fel, dar ''A 2 F'' era traducerea Emilian Bazac, Nemira 95. De ce?
• Ultima si cea din urma, ilustratiile. Desi incearca sa creioneze atomsfera terminusiana a romanelor arta este foarte slaba si unele ilustratii sunt putin hilare. Urmeaza cateva poze...care se afla in partea de sus (copertele pentru cele doua carti, Lewis Pirenne intalnindu-se cu Lord Dorwin si preferata mea Hober Mallow in timpul procesului sau efectuand salutul vulcanian)

Now the circle is complete...

Desi as fi vrut sa scriu alte posturi, lipsa de inspiratie, de timp sau lipsa in general m-au oprit. Insa nu pot sa nu ma opresc asupra unui eveniment fericit din viata mea: finalizarea colectiei Roboti-Imperiu-Fundatie, inceputa acum trei ani. A fost o adevarata lupta, o vanatoare neobosita pentru a uni cele 15 carti si a dezlantui intreaga poveste a viitorului asa cum si-a imaginat-o Asimov. Poate ca intr-un post o sa va relatez ''origin story-ul'' ca-i foarte la moda in prezent.

Asadar, dupa 3 ani de cautari prin toata tara, de la Arad la Ploiesti si de la Iasi la mine acasa, va dau Isaac Asimov's Future history!

1 Eu, robotul-povestiri despre Epoca robotilor

2 Cavernele de otel-primul roman din seria Robot

3 Soarele gol-al doilea roman din seria Robot

4 Robotii de pe Aurora-al treilea roman din seria Robot

5 Robotii si Imperiul-al patrulea roman din seria Robot

6 Pulbere de stele-primul roman din seria Imperiu

7 Curentii spatiului-al doilea roman din seria Imperiu

8 O piatra pe cer-al treilea roman din seria Imperiu

9 Preludiul Fundatiei-primul (al saselea) roman din seria Fundatia; prequel

10 Inainte de Fundatie-al doilea (al saptelea) roman din seria Fundatia; prequel

11 Fundatia-al treilea (primul din trilogie) roman din seria Fundatia

12 Fundatia si Imperiul-al patrulea (al doilea din trilogie) roman din seria Fundatia

13 A Doua Fundatie-al cincilea (al treilea din trilogie) roman din seria Fundatia

14 Marginea Fundatiei-al saselea (al patrulea scris) roman din seria Fundatia

15 Fundatia si Pamantul-al saptelea (al cincilea scris) roman din seria Fundatia

Mi-am propus ca la inceput de toamna sa incep citirea la rand (pentru prima data!) a intregii săgi (sincer nu stiu forma corecta, daca stiti scrieti intr-un comentariu). Poate o sa fac si niste recenzii la aceste carti care sunt faine dar EXTREM de greu de gasit.

O veste buna...

Pentru fanii genului sau pentru cei care sunt interesati sa citeasca o carte buna, maine impreuna cu ziarul Adevarul apare cartea "Fundatia" de Isaac Asimov, care va ingloba prima parte (banuiesc) a celebrei trilogii SF scrise de in anii 40 si care a reusit sa invinga chiar si Stapanul Inelelor in anul 1965 la categoria "Cel mai bun ciclu literar din toate timpurile". Asadar, aveti aici motive serioase sa-l cumparati. Si daca vreti sa stiti si ceva din poveste uitati-va prin posturile mai vechi. Cred ca am scris pe undeva. Cheerios!

I told you so...

Desi a trecut aproape o saptamana si nu am avut chef sa scriu deloc pe blog (n-am avut chef de nimic) trebuie sa mentionez victoria la Eurovision a favoritei mele, si se pare a Europei. Trebuie sa fac niste clarificari.
Da, prestatia ei de pe scena nu a fost chiar extraordinara si totusi a castigat. Aici au inceput speculatiile. Fiecare si-a dat cu parerea: unii spun ca de fapt geopolitica e de vina si ajutoarele banesti ale Germaniei au adus-o in fruntea clasamentului. Posibil. Avand in vedere faptul ca Germ. a mai castigat ESC doar o singura data in 1982 si de atunci in anii trecuti a ocupat locuri destul de joase, putem considera adevarat si acest fapt.
Totusi mai exista si o alta posibilitate. Un motiv pentru care votul a fost pozitiv in mai multe tari aflate la toate capetele Europei poate fi si mediatizarea excesiva, putem spune, a melodiei. Pe Youtube sunt filmulete cu milioane de vizionari si chiar in timpul finalei s-a spus ca la un exit-poll Lena iesea ca favorita.
Eu nu stiu ce sa zic. Piesa ii faina, cantareata ii faina, doar ca vocea ei ii da batai de cap (recunosc ca nu am nicio legatura cu muzica, stiu sa cant la fel de bine ca ea) dar consider ca toate adunate au oferit premiul mult dorit cantaretei germane pe drept. Si oricum, cine ati fi dorit sa organizeze Eurovisionul? Romania? Nu stiam ce ne lipsea, ca in bancul cu Bula...Asa ca Deutschland uber alles!!! Mai jos o sa postez un filmulet de la conferinta de presa in care reporterii o intreaba despre accentul ei...unic.