Final

S-a sfarsit. Dar sa incep cu inceputul.

Totul s-a petrecut demult in insoritul an 2007, intr-o zi cu soare. A fost prima data cand intram pe poarta Liceului Pedagogic "Dimitrie Tichindeal" pentru a-mi lua in primire rolul de elev in clasa a IX D, si anume stiinte sociale, desi nu stiam cu ce se mananca si eu venisem aici doar cand auzisem expresia "istorie multa". Am gasit istorie, dar am gasit mult mai mult decat atat. Am gasit un liceu cu o istorie ce se intinde pana in 1812 cand emana cultura, am gasit profesori excelenti care ne-au deschis mintile spre lumi noi, am gasit colegi extraordinari fara de care patru ani nu ar fi trecut atat de usor. Inca mai tin minte primii doi ani, in care aveam si stiinte exacte, fizica, chimie, biologie. Cea mai mica nota am avut-o la fizica, un 3, de pe urma careia oricum a trebuit sa dau un test de coringenta. Ce vremuri! Ce nebuni eram pe atunci, era ceva specific varstei. Tot pe atunci am mers la biblioteca, prima data la cea de la scoala, apoi la cea judeteana. Am citit SF, de la Dune, Ender pana la Hyperion si lista continua. Tot pe atunci am inceput si vizitele la anticariat. Ah, da si naveta pe care o faceam trezindu-ma la ora 6 jumate dimineata si care mi-a mancat cele mai frumoase ore de somn. Si tot entuziasmul, toata alergatura dupa microbus si...ma opresc. Devin prea nostalgic. Nu imi pot aduce aminte decat fragmente, amintiri care rasar deasupra altora pentru ca, poate au fost mai intense. Regrete? Poate ca nu am trait tot timpul la maxim.

Apoi a urmat clasa a XI-a. Stiam ca va fi o eliberare pentru ca scapam de acele stiinte si scapam si de latina, o materie care m-a omorat la nivel de gramatica. Ne-au bagat optionale, si totul a devenit foarte flusturatic, nu a mai fost acea tensiune de dinainte (ma refer la obtinerea 5 pt anumite materii). Colegii tot aceeasi, amintirile raman. Tot atunci am inceput sa descopar ce este de fapt Aradul. Dar viata pe care am dus-o a fost una fara grija zilei de maine.

Clasa a XII, ultima. A trecut precum un fum, precum un fulger ce lumineaza un cer intunecat. Nu am bagat in seama ceasul, desi il priveam mereu, dar nu in sensul bun. Voiam sa se termine, pentru ca eram prea obosit de atata "invatatura", dar nu stiam ca se va termina cu totul. Tot.

Asteptam ziua de 27 mai. Acum as da timpul inapoi pentru a nu mai veni. M-am panicat doar in momentul in care am vazut ca vine si am realizat ca intradevar zilele imi sunt numarate. Atunci am dorit sa stau cat mai mult cu colegii, rectific, cu prietenii mei si sa astept sfarsitul. A venit ultima saptamana de scoala. Primele zile au trecut cum au trecut cu profesori intonand discursuri care poate ne-au facut sa varsam o lacrima, dar sigur ne-au facut sa intelegem ca am fost pretuiti in aceasta scoala. A urmat ziua de joi, o zi trista, pentru ca s-a consfiintit oficial finalul. A avut loc o mica ceremonie cu toate cele 4 clase si cu profesorii. Din nou discursuri emotionante din partea reprezentantilor claselor, poze, un tort, o ultima ora de curs frumoasa. Am invatat cum sa ne despartim frumos.

27 mai 2011. Ziua in care lumea a tacut. Au fost doar elevi de clasa a XII, A, B, C, D care au cantat mai cu elan, mai inecat Gaudeamus igitur claselor care inca vor mai ramane pentru un timp in acest liceu. Pe mine sincer m-a podidit plansul in momentul in care am auzit ultimul clopotel. Am avut o senzatie de tristete, o senzatie de intelgere ca e finalul. A urmat ceremonia de premiere pe acelasi careu unde acum 4 ani veneau niste pici, dar de acolo au plecat absolventii.

Saptamana trecuta a fost o saptamana de pauza pentru ca sa mai putem repeta ceva pentru Bacul-ce-va-sa-vina. Singura consolare care nu ma facea sa ma simt groaznic a fost faptul ca am fost chemati la pregatiri. Asa ca ne mai puteam reintalni macar de cateva ori inainte de a o lua pe caile noastre separate. Dar a trecut.

Astazi, incepe Bacu pentru Peda. Au intrat in lupta clasele A si B. La ora la care scriu acest post sunt elevi care stau fata in fata cu profesorii de romana incepand "examenul de maturitate", asa cum este numit colocvial. Maine si eu voi fi acolo, pe la vreo 6 jumate seara. Si apoi va urma a doua proba peste o saptamana, si ultima peste o noua saptamana. Apoi in ultima saptamana vor fi probele scrise. Si pe 2 iulie va fi gata. Voi fi rupt in intregime de acesti patru ani. Nu voi mai avea nicio legatura cu Peda, doar ca patru ani am haladuit pe coridoarele acelui liceu, acestui cimitir al copilariei mele, ca sa-l parafrazez pe Bacovia. Pentru ca eu nu tineretea mi-am ingropat-o intre zidurile scolii, ci copilaria. Aici am inceput, cu pasi timizi sa inteleg ce e viata, ce inseamna cultura, ce inseamna prietenia, ce e bine, ce inseamna valoarea... Acel Sturza Iuliu Cezar care a intrat pe poarta liceului pe 15 septembrie 2007 s-a dus. Nu tot, nu voi renunta la unele aspecte ale copilului niciodata. Dar, cel care va iesi pe 2 iulie 2011 pe poarta scolii va fi un alt om, un om care inca va mai avea nevoie de schimbari, dar care va intelege lumea altfel. Va mai trece un hop, si inca unul si voi ajunge un om mare. Dar asta nu ar fi fost posibil daca eu nu as fi avut un carnet de elev care sa arate ca am fost la Liceul Pedagogic "Dimitrie Tichindeal", unde am intalnit prieteni, profesori si o alta perspectiva. De aceea multumesc lui Dumnezeu pentru ca am ales bine in acele zile de clasa a VIII, si inchei pentru ca nu mai am cuvinte.

Inchei tot. S-a sfarsit. Desi nu ma gandeam ca e posibil, pe masura ce scriam acest post mi-am dat seama. Nu mai pot. Nu mai pot scrie pe acest blog. Acest blog a fost inceput intr-o zi de vineri, 6 octombrie 2009 de catre un elev de la Peda. Acel elev nu mai e asa ca nici acest blog nu mai poate exista. Va ramane aici ca o amintire a faptului ca am trecut pe aici, ca am incercat sa fac ceva dar nu am reusit sa termin mai nimic datorita lenei mele, sau datorita faptului ca scrisul meu se indreapta nu doar spre un blog, ci si spre anumite caiete care imi retin si ele timp. Dar, cel mai important si recunosc ca imi simt un pic inima grea e ca e gata. Am investit ceva in acest blog, l-am facut pentru mine am zis ca sa oglindeasca ce simt eu. Dar totul va fi vazut de altii. Asa va fi de acum inainte. Poate, ca voi incepe un alt blog, de celalalt voi avea grija, cel cu monumentele desi si zilele acelui blog sunt numarate. Am ramas fara Arad, am facut poze la 99% din cladiri. O sa fac un facelift si apoi il voi lasa si pe acela in valurile internetului pentru a fi gasit de cat mai multi pasionati de istorie si arhitectura valoroasa.

Vazand cat de mare este acest post, desi e ultimul ma sperii, si inchei pentru ca voi deveni repetitiv si nu are rost. Mi-am prezentat cazul si astept sa cada cortina. Adieu!

Sad news

Astazi am primit o crunta lovitura, o veste care m-a marcat si care va marca istoria viitoare a umanitatii. Nici macar sa scriu nu-mi vine: cercetatorii au ajuns la concluzia ca femeile blonde vor disparea.

V-o spun cu toata seriozitatea, niste cercetatori rusi au ajuns la aceasta concluzie analizand niste date. Prima data am auzit la TV despre asta si am cautat pe net. Am gasit pe ceva site care nu zicea nimic in mod concret si o bagat niste abureli evolutioniste cu nu-stiu-ce si nu-stiu-cum. Apoi am gasit pe Antena 3 o explicatie rationala si stiintifica : "Motive sunt mai multe. Pentru ca un copil să se nască blond, părinţii săi ar trebui să fie la fel. În al doilea rând, în ţările în care predomină părul de culoare închisă, populaţia este în creştere continuă, în timp ce în ţările europene cu păr deschis la culoare precum Germania, Rusia, ţările din nordul Europei, adică purtătoare a 'genei blonde', din ce în ce mai multe familii se limitează la un singur copil."

Am fost pur si simplu dat pe spate. Chiar daca aceasta stire nu pare a afecta pe multa lume, pentru ca printre altele om fi morti de-o vreme, nu pot sa nu ma gandesc la sarmanii oameni ai viitorului. Aceasta stire cu siguranta ca ar trebui sa dea de gandit scriitorilor de SF. Gata cu Dune, Fundatia si imperiile galactice, ecuatiile psihoistorice pot fi aruncate la gunoi. Ce se mai poate alege din rasa umana fara femei blonde?

Nu ca femeile care au o alta culoare a parului sunt inferioare, doar ca...noah nu-i acelasi lucru. O femeie blonda e altceva, nu e explicabil in cuvinte. Au incercat unii, zicand ca barbatii sunt mai atrasi de blonde pentru ca aceasta culoare ilustreaza o maturitate, o incredere de care au (adica avem) nevoie. Sau desigur, mai e si ideea ca blondele sunt mai senzuale (vezi Marilyn Monroe, Pamela Anderson, Jessica Alba si lista continua), idee care nu a fost infirmata de nimeni pana astazi. Oricum, ar trebui intr-un mod egoist sa ne bucuram de existenta printre noi a acestor ingeri in deghizare. (no offence pentru celelalte fete, io-s tin cu Eminescu)

Finalul

Tot in aceeasi seara, desi nu am apucat sa-l vad decat a doua zi dimineata, si de fapt fiind vineri seara la televizor, s-a difuzat ultimul episod din Smallville. Oau, cel mai lung serial SF din istorie. Si ce final a avut. Inca imi amintesc ca eram pe clasa a sasea cred, cand au inceput sa se dea la Procinema primele sezoane din Smallville. Apoi, m-am lasat pe la sezonu 7 cred. Si anu trecut am inceput sa ma uit pe net la sezonul 9, mai ales ca in sfarsit actiunea se petrecea in Metropolis si Clark avea S pe piept. Si apoi a urmat sezonul 10. In fiecare sambata seara, conectare la intenet si privire la episoade unele bune, unele naspa pana acum. Deci, in scurta mea cariera de privitor de seriale, nu am vazut un final mai glorios, mai epic, mai super.

Este exact ce avea nevoie ca sa incheie transformarea si testele in urma carora Superman urma sa se nasca. Deci sa facem un rezumat. Amenintare cu sfarsitul lumii? Da. Dusman periculos? Da. Lex Luthor? Oh, da. Nunta cu Lois Lane? Da. Zbor? Da. Costum? Ohoho da. Aruncati aceste elemente intr-un mixer de imagini spectaculoase si character development si veti obtine reteta potrivita pentru un final demn de un asa serial, aproape la fel de batran ca mine.

Finala

O sa scriu pe scurt pentru ca a trecut ceva vreme de la finala. Da, bine n-o castigat cine am vrut io, favoritele mele or ajuns pe locuri de lemn (in afara de Mika-Ucraina, bravo), desi ma bucur ca nu or castigat Irlanda sau Suedia.

Si acum o concluzie pe scurt. Acesta este ultimul Eurovision la care mai voi uita. Cel putin in intregime. In viata mea nu am vazut asa concurs injust si previzibil. Politica joaca un rol mai important decat talentul, desi in ultimii ani se pune mai mare pret pe circul din spatele artistului decat pe calitatile vocale (parca era Eurovision song contest?). Asa ca asta ii ultimu meu televoting la care ma voi uita. Ma bucur ca in ultimii ani am reusit sa descopar artisti adevarati care desi nu au castigat oficial, pentru mine sunt invingatori. Asa ca felictari Slovenia si ne vedem la Ljubliana 2012.

Cine castiga?

Deci ,pentru mine top 10 din care mi-ar placea sa iasa castigatorul ar fi:

-Franta

-Slovenia

-Austria

-Spania

-Romania

-Azerbaijan

-Georgia

-Estonia

-Ucraina

-Germania

Desigur, nu-mi fac iluzii, si votul cu siguranta ca nu va iesi cum vreau io, inclinand mai mult spre Suedia si Irlanda, doua cantece care nu mi se par a avea ceva deosebit. Asa ca...in loc sa castige oricare din astea doua, mai bine ar castiga Moldova. Sau mai bine...

Go Maja! Go Slovenia!

Emotiile cresc. Slovenia rezista

Maine ii baiu mare. Finala finalelor. Dupa doua semifinale pe care le-am petrecut la cele doua capete ale interesului, adica la prima nu mo pasat, la a doua mai putin si ma suiam pe pereti de emotii, vine Finala. In sfarsit vor canta Lucia, Amaury si Lena. Dar sa facem un mic recap.

Marti, nu am fost deloc stresat, speram ca Armenia sa treaca. Nu o trecut, dar nu pot zice ca imi pare rau ca nu o cantat asa bine. Da ii bine ca or trecut Georgia si Elvetia.

Joi, pe de alta parte de la inceput am fost bagat in priza. Prima melodie o trecut iute si urma Austria, primele din Final 5 meu. Da cand o inceput sa cante, m-am linistit. Nadine o reusit sa arate ca stie ce face. Mai aveam 4 de ascultat. Belgia aduce ceva nou care impresioneaza, desi nu indeajuns. Urmeaza Slovacia cu Twiins, care sincer or cantat destul de bine. Imediat dupa o venit ingeru de Mika Newton, reusind sa faca o impresie buna. Liniste pe frontul de vest pana pe 13. Vine Maja. Bataia inimii se simte pana la Dusseldorf, cand incepe cantecul. Aceeasi voce lina, calma si in acelasi timp plina de forta. Uimit si in acelasi timp extrem de relaxat nu pot sa fac o pauza. Vin ai nostri. Hotel FM canta extraordinar, degajand o energie ce a electrizat scena nemtilor. Suntem buni. Si ultimul hop, Estonia care incheie balul. Restul e tacere.

Urmeaza votul. Acele minute agonizante...Prima e strigata Estonia, e bine. Apoi...e clar, Romania, am ajuns in finala. Mai sunt 8. Moldova, Irlanda, Bosnia, Danemarca...locuri mai putine, la fel si bataile inimii. Da, Austria trece, Nadine impresioneaza cu vocea ei frumoasa. Dar mai sunt 3 locuri. Ucraina! Ingerul ascende spre finala. 2...Emotiile sunt enorme. Daca chiar preferata mea nu trece? Si vine apoi ca o eliberare: Slovenia! Da! Am invins. Mai exista speranta pentru o finala de vis. Ultima trece Suedia. Dar ce conteaza? Aveam deja Slovenia, Austria, Romania, crema.

Mai o zi. Azi e vineri, maine va fi sambata iar la ora 10 seara, Dusseldorf va deveni centrul acestui continent. E greu sa fiu obiectiv, mai ales in acest moment. Vreau ca preferatii mei sa ajunga cat mai sus. Ii voi aminti pe cei 12 pe care ii sustin in ordinea dorintei de a castiga: Franta, Slovenia, Austria, Spania, Romania, Georgia, Ucraina, Bosnia, Azerbaijan, Estonia, Elvetia si Rusia. Am sperante mari ca europenii pot recunoaste talentul adevarat care vine dintr-o voce uimitoare si nu atat din excentricitatea sau frumusetea exterioara a concurentilor. Este totusi un concurs de muzica.

Ah da, am uitat sa va spun: precum am zis mai sus, io am renuntat la obiectivitate, desi pot spune ca nu degeaba, si pe cei care vad acest post pana sambata seara VOTATI SLOVENIA!! Maja chiar merita sa ia un loc bun

Eurovision returns

De data asta in patria Lenei, adeca Deutschland. Anu asta, am urmarit mult mai interesat desfasurarea eurovisioanelor locale si mi-am ales favoritii. In caz ca nu au sansa de reusita niciunu atunci asta sigur e ultimu pe care o sal vad in viata asta. Dar, sa trecem la fapte.

Cel care pentru mine ar trebui sa castige Eurovisionu amu pe loc ar fi reprezentantul Frantei, Amaury Vasili. Probabil ca apropierea de o muzica mai clasica, mai de opera m-a facut sa imi placa in mod special. Trebuie mentionat si faptul ca tonul melodiei este triumfator (desi nu stiu daca are vreo legatura cu versurile, nu vorbesc corsicana). Eu as vrea ca el sa fie pe locul intai. Sigur ca el nu va fi, nu-mi fac iluzii, is altii mai populari decat el. http://www.youtube.com/watch?v=5YnfV-nuE00

Locul doi, cea pentru care imi fac iluzii ca ar putea locul one, e Maja Keuc, din partea Sloveniei. Melodia este faina, ritmata, vocea ei uimitoare si si arata bine. Pachetul complet pentru un castigator. http://www.youtube.com/watch?v=Ab-OTI6DYs4

Acuma treaba ii mai grea. Restul, sunt cei care daca ar castiga nu m-ar deranja.

Prima, desi alataieri nu as fi avut aceeasi parere este Lena. Toti stim reactia de anu trecut cand o urcat pe scena. Melodie faina, numa ca nu era si vocea. Anu asta...its diferent. Am auzit-o la repetitii si mi se pare ca are o voce "imbunatatita". Cantecul oricum nu-mi place si as fi preferat sa se continue pe traiectoria Satelite, adica mult mai destins si accent pe latura ludica, evindenta in restul timpului. http://www.youtube.com/watch?v=-guiwEXNYzs

In ordinea pactizarii cu ea, vine Lucia Perez, din Spania cu un cantec atat de vesel incat nu poate sa nu-ti placa. http://www.youtube.com/watch?v=9g0OR3wyixs

Estonia o trimite pe Getter Jaani cu o melodie din nou funny si eurovisionistica. http://www.youtube.com/watch?v=8YOcbjWgEpg

Mai avem sora mai mica a Germaniei, Austria cu o piesa serioasa si o voce buna in persoana lui Nadine Beiler. http://www.youtube.com/watch?v=Oc13B1ofQS4

Printre ultimele vine si Emmy direct din Caucaz. Are piesa cea mai catchy din tot concursu. Si Lenei ii place. E un argument puternic totusi. http://www.youtube.com/watch?v=tGFosD2zFm0

Cam astia ar fi principalii. Sunt destui asa ca sper sa ia pozitii inalte. In ceea ce priveste Romania, sper sa treaca numa sa nu lase in urma fetele mele din semifinala doi (desi ar fi imposibil sper): Maja Keuc, Getter Jaani si Nadine Beiler. As putea s-o mai mentionez pe Mika Newton din Ucraina care este cea mai frumoasa concurenta. http://www.youtube.com/watch?v=1XrNvUiGVhg

Maine e primul hop, desi joi este mai cu emotii. Oricum, hai cu Eurovisionu!

Recenzie!-The phantom of the opera (spoiler alert-detalii referitoare la carte)

In primul rand...Cartea mi s-a parut ca e destul de scurta, actiunea e rapida, la inceput am detectat o nota de umor mai pregnanta dar care se pierde pana la final. Personajele is destul de bine creionate mai ales Fantoma, alias Ingerul muzicii, alias Erik. Naratiunea este in stil jurnalistic, un reporter fiind cel care povesteste ciudatele incidente de la Opera din Paris.

Pe scurt ideea principala a romanului e urmatoarea: Opera din Paris, la cativa ani dupa Revolutia din 1870. O schimbare directoriala, intrigi intre cantarete, accidente bizare, o dragoste fara margini si un personaj monstruos care si-a transformat imensa cladire a Operei in propriul sau imperiu... Datorita nu mai stiu a ce, Christine Daaé, ajunge intr-o seara sa cante rolul principal dintr-o opera si astfel sa castige aprecierea publicului peste vedeta principala, Carlotta. Raoul, un bogatan care o cunostea de pe vremea cand era un pici, se indragosteste din nou de ea. Doar ca afla un secret...ea l-a cunoscut pe Ingerul muzicii, acel personaj care ofera cantaretului insusiri ce-l separa de restul lumii. Si de-a lungul cartii se va afla ca de fapt aceste doua personaje sunt de fapt unul singur...Erik, un copil desfigurat, care arata precum un cadavru viu, dar care cu siguranta era un geniu, si izgonit ajunge pana in Orientul Indepartat. Se intoarce si ajunge astfel la Opera. Revenind la poveste, Erik se indragosteste de Christine, pe care o rapeste intr-un final. Aceasta duce la interventia lui Raoul care alaturi de un personaj numit Persanul, care-l cunostea pe Erik infrunta Fantoma. Deznodamantul nu a fost asa cum m-am asteptat (ceea ce m-a bucurat). Nu ajunge sa fie omorat de o multime infuriata, o elibereaza pe Christine care ii ofera o dovada de iubire fata de el si moare intr-un fel impacat.

Ca sa vorbim despre personaje...Christine mi s-a parut un personaj tipic perioadei, o fata aflata in pericol, care nu prea e dezvoltata ca personaj. Raoul mi s-ar parut un mare fatalau care nu gandeste aproape deloc cand e vorba de iubirea lui Christine, facandu-l sa se puna in pericol degeaba. Persanul e omul cu raspunsurile care stie tot. Totusi, de departe Erik este cel mai fascinant personaj din carte. Trairile sale, capacanele sale din locuiinta, inteligenta sa, chiar si prezenta sa sunt cele care fac cartea o opera ce merita citita.

In ceea ce priveste modul in care Laroux scrie, vreau numa sa mentionez o tehnica narativa, nu stiu cum ii zice dar nu cred ca am mai vazut-o prin alte carti. Incepe intr-un punct si te lasa un pic in ceata pentru ca nu stii la ce se refera sau de ce face personajul ce face. Apoi, se intoarce la un punct a priori si iti explica de-a fir a par tot. E interesant si intr-un fel iritant. Pe langa asta mai vreau sa mentionez faptul ca Adevarul a pus la dispozitie o traducere admirabila, nu am gasit greseli ortografice si in acelasi timp datorita impresionantelor note de subsol m-am descurcat mai bine cu naratiunea. Contrar parerii populare...e o carte dintr-o suta pe care s-o citesti intr-o viata.

Nu pot sa nu...

...ma simt mandru. Deci, in primu rand deo vreme incoace is wikipedist. Si am in plan sa dezvolt cat mai multe articole despre Arad, oras+judet. Si bineinteles, ca in acest deziderat obiectiv am incercat sa umplu cat mai mult pagina Liceului pedagogic, pe care tot io am inceput mai demult cu o scurta descriere a inceputului. Acuma am pus lista directorilor. Si m-am gandit hai sa vedem cum arata siteu scolii, asa in batjocura ca stiam ca ii ca lemnu. Dar...m-am inselat.

Asa da! Deci, bine informat, faina structurat, si pe deasupra la istoric, e copiata exact particica aia de pe wikipedia scrisa de mine (cat de tare!!!). Veniti si va uitati http://www.tichindeal.ro/index.php

Ratiunile inimii-recenzie

Revin cu o recenzie de carte. Nu e SF, nu e clasica...e o combinatie. Este o carte care trateaza problema credintei, a existentei lui Dumnezeu, dintr-un unghi din care nu cred ca au mai fost abordate aceste probleme, si anume filosofic. Se numeste Ratiunile inimii si este scrisa de autorul crestin Clifford Goldstein. Cartea este o delectare intelectuala, mi-a placut sa o lecturez, chiar daca mi-a luat mai mult (asta pentru ca am fost eu lenes), si la final iti pare rau ca are doar o suta si ceva de pagini. Nimic nu e tras de par, totul este la linie, la punct, fiecare chestiune este pusa in discutie in cuvinte potrivite si raspunsa intr-un mod pertinent si care te pune pe ganduri. Din punct de vedere stilistic, pot spune cu mana pe inima ca rar am mai vazut o asemenea fluenta a frazelor, o armonie a argumentelor care ti se scurg inaintea ochilor facandu-te sa intelegi clar ceea ce vrea sa spuna. Nu exista niciun moment ideea ca Goldstein vrea sa-ti bage in cap anumite doctrine, sau ca vrea sa te convinga ca are dreptate. Nu. El doar ofera o alta perspectiva.

Daca tu vei aprecia ca are dreptate sau ca se inseala, asta este deja o problema a inimii tale.

Meditatie...

Pentru ca am avut parte de critici referitoare la continutul postarilor mele anterioare, fiind umplute prea mult cu elemente prozaice si neineteresante desi impachetate frumos, imi permit acum sa fac abstractie de la aceasta regula si sa scriu cum vrea lumea.

Astazi, a fost o zi frumoasa, cum nici nu ma asteptam de frumoasa. Pentru ca azi a avut loc vizita clasei mele la mine acas, la MACEA, si au vizitat castelul si gradina botanica. Unitati de masura pentru a cantari ceea ce a fost acolo...cam greu. Oricum, daca ai fi incercat, ar fi fost nevoie ca apoi sa inventezi trepte noi pentru ca se depasea limita normala. Ca sa spui ca a fost frumos e ceva, dar nu destul. Fiecare va sti cum a fost in inima lui. Dar pentru mine a fost ceva special, lucru care intr-un fel m-a marcat. A fost un timp placut, cam scurt ca interval orar, si parca mult mai scurt din punct de vedere al clipelor. Pentru ca aici am vrut sa ajung. La timp.

Nu ma voi apuca sa disec timpul, sa-l analizez filosofic, sau nu mai stiu io cum. Pentru ca nu stiu. Pentru ca nu vreau. Pentru ca nu ar trebui. E ceva la care sa te gandesti, la trecut la o amintire placuta care sa-ti smulga un zambet peste timp cand vezi ceva care sa iti aduca aminte de acel moment. Chiar daca la inceput ma gandeam sa scriu altfel, mi-am pierdut ideile. Vreau doar sa zic, ca pentru un om astfel de momente ar trebui sa fie pretuite pentru ca sunt printre putinele lucruri care conteaza cu adevarat in viata. Daca alergi dupa ceva, dupa un scop toata viata ar trebui sa te gandesti daca merita. Poate ca, vrei sa faci avere, si lupti intreaga ta viata pentru asta. Si la final, cand ajungi in varf, esti gol, esti gol pe dinauntru direct proportional cu timpul pierdut pentru a lupta pentru telul tau. Si cineva care vrea sa faca cariera, si invata pentru asta, ar trebui sa fie atent ca poate pierde contactul cu lumea inconjuratoare si astfel din nou iesi in pierdere. Sau poate, devii prea atent la lucruri mult prea abstracte, sau care nu au o legatura atat de mare cu viata si pierzi din atentie lumea, iti iei zboru in alte sfere...cand locul tau este pe pamant.

Inchei, pentru ca poate exagerez, poate o sa ma credeti prea idealist, prea cu capul in nori. Un lucru e sigur pentru mine. O sa incerc sa nu mai fac asta. Un proverb zice ca un lucru e pretuit doar dupa ce il pierzi. Eu nu vreau sa fac asta. Eu... cat mai am vreme, voi lupta sa prind cat mai multe clipe din acestea. Concluzia? : pretuiti-va prietenii, cat inca ii aveti, ca-s o comoara rara in zilele de astazi.

In sfarsit!

Asteptam asta de aproape patru ani. Si totusi, in mod amuzant, modernizarea vine cand eu plec. Dar tot ma bucur pentru asta. Era timpul. La ce ma refer? Pai, uite o stire de pe Adevarul de seara aradean http://www.adevarul.ro/locale/arad/Consiliului-Judetean-reabilitare-Arad-Curtici_0_452955073.html. Si sincer ii cea mai buna de o buna bucata de vreme. Io recunosc ca sunt un om umblat prin tarisoara asta. Am fost prin Timis, Caras, prin Hunedoara mai departe pe la Brasov si in alte zone, da sincer drum ca drumu dintre Curtici si Arad mai rar vezi. Si avand in vedere faptul ca eu trec zilnic pe el il face si mai minunat. Bineinteles trebuie aplaudata initiativa Primariei Curtici care in urma cu...nu mai stiu cat timp si-au tras un drum european in interiorul orasului. Dar restul drumul este deplorabil pentru a folosi un cuvant cat de cat moderat. Intr-o zi recent am avut ocazia sa vad mai atent drumu si sa observ starea precara si gropile care sunt omniprezente pe toata ruta. Cu vreo saptamana am vazut ca de la iesirea din Arad, de pe centura spre Sofronea, s-a inceput saparea unor gropi pe margine, pentru o latire a drumului. Desi am fost un opozant al acestei operatiuni se pare ca era parte din planul mai mare.

Ba, da acuma daca stai sa te gandesti un pic...intre a spune, si a face e cale lunga. Sa speram ca nu de 4,3 kilometri si sa fie in stare sa ii aduca la o stare cat de cat europeana. Ca doar noah, se pare ca japonezii cu tot tsunamiu si cutremuru au fost in stare sa repare un drum spintecat in doua in vreo 4-5 zile. Noi nu avem nimic din acesti factori externi, dar sa speram ca ei au bunul simt sa se tina de promisiune.

Rolul face pe om

Pe vremuri nu imi placea sa ma uit la seriale. Nu atunci cand eram copil sau inainte de descoperirea Internetului. Nu, atunci cand eram tele-dependent vedeam cam tot ce era la tv. Doar ca din momentul in care toata atentia mea s-a departat spre celalt idol ce-mi manca timpu m-am axat mai mult pe filme. Si doar de aproximativ un an (exceptand perioada Battlestar Galactica) am inceput sa ma uit la seriale. Thanks to net. Si am vreo cateva preferate. Primu e record braking Smallville care mai are vreo 5 episoade si e gata. Mai e Castle, care e foarte fain..si aici vine partea faina.

De ceva vreme am vazut la tv un serial ''Joan of Arcadia'', care avea o premisa foarte interesanta (o fata care poate vorbi cu Dumnezeu face-to-face) si o actrita placuta la chip si la talent actoricesc. O cheama Amber Tamblyn. Si scrie si poezii. E multitalentata.

Oricum, dupa ce am urmarit cateva episoade cu ea si am mi-a placut cum joaca, am vrut sa o vad si in ceva mai actuala mai ales ca "Joan" e un serial de prin 2005...(continuarea maine)

Iuliu spune...Libia

Am sa incep o noua rubrica. Poarta titlul pe care il vedeti si se va referi la chestii serioase pe care nu prea le-am discutat de ceva vreme.

Oricum, mai ales datorita faptului ca in acest moment asupra Libiei este lansat un atac aerian (care elimina flota aeriana a lui Gaddafi dupa ce acesta a promis ca le va rupe capul rebelilor) al Natiunilor Unite ar fi normal sa discut despre acest subiect.

Inca din decembrie anul trecut in zona araba a lumii a inceput o miscare de eliberare de sub dictatorii locali a mai multor natiuni islamice, africane in special. Totul a inceput in Tunisia s-a continuat cu Algeria, apoi revolutia din Egipt si in final Libia. Desigur, acum exista o nemultumire si in Bahrain si in alte state din Golful Persic, dar nu e atat de puternica miscarea precum celelalte din Africa de Nord.

Diferenta dintre Libia si restul e ca Muammar Gaddafi, dictatorul pe duca al tarii, este putin sonat. In timpul protestelor a manifestat toate caracteristicile dictatorului-ce-nu-va-renunta-la-putere. Din pacate pentru el, va ajunge ori ca Saddam, ori ca Ceausescu. Joi seara, de fapt noapte datorita racelii mele severe am putut sa stau treaz pana tarziu si am vazut votul Consiliului de Securitate pentru instaurarea unei zone de no-fly. Asta e un eveniment istoric trait pe viu. Acesta este de asemenea si o declaratie de razboi. Ma gandeam ca ziceam ca Natiunile Unite vor interveni doar din aer pentru ca daca ar pune piciorul pe solul libian s-ar putea zice ca e o invazie. No problemo! La ce tehnologii au vesticii il termina din doua ture.

Vorbind acum despre poporul libian un pic, desi este un subiect pe care nu as vrea sa-l abordez pentru ca un stiu prea multe. Ei au declansat rascoala in mod diferit, au mentinut-o diferit fata de egipteni aceasta fiind mult mai sangeroasa. Au luptat din greu pentru ca Gaddafi nu s-a sfiit sa puna armata pe ei mai rau ca si Mubarak asa ca au luptat pentru fiecare petec de pamant facut liber.

Pentru ca nu am reusit sa scriu ceva coerent ma apropii de incheiere. Ca si concluzie eu nu stiu cum sa vad acest val de eliberari ale popoarelor musulmane pentru ca nu stiu cum sa apreciez aceste miscari. E bine poate pentru ca astfel vor simti pentru prima data libertatea adevarata, vor avea regimuri democratice...exact ca si tarile din vechiul lagar comunist. Dar in acea regiune exista mai multi factori specifici: petrolul dupa care toata lumea este avida, islamismul cu componenta radicala prezenta in multe tari arabe, socul lumii euro-americane care va aduce schimbari pe care nu le putem banui inca. Dar avem un precedent in Europa de Est. Ganditi-va.

Voievozi romani

Istoria romanilor este saraca. Este saraca tocmai datorita celor care o administreaza. Probabil ca este o sechela a vechiului regim. Vreau sa ma refer la existenta unor, sa le zic asa, "Voievozi-fetis". Ca sa ma explic, pot sa le mai spun "Aia mari", cati supersmecheri invatati la scoala si cu siguranta singurii cu care vor ramane elevii la finalul scolii. Si se pierde foarte mult! Asadar, il avem pe Mircea cel Batran, Alexandru cel Bun (intr-o masura mai mica), Iancu de Hunedoara (intr-o masura prea mica), Vlad Tepes, Stefan cel Mare, Mihai Viteazul si in cazuri exceptionale Dimitrie Cantemir si Constantin Brancoveanu. Si atat. Va dati seama? In ultima vreme am inceput sa realizez cat de mare este galeria marilor voievozi romani, eroi care pot fi pusi oricand langa cei pe care i-am mentionat mai sus. Si totusi ei ajung sa fie considerati nota de subsol. Hai sa dam exemple.

Numaru' unu, un voievod transilvanean, Gheorghe Rakoczi II (1648-1660). Desi nu se stie a fost un domn implicat activ in politica europeana (chestii minore ca aliante cu cazacii lui Hmeltin, sau cu Carol XII al Suediei, cucereste Cracovia, se bate cu turcii, noah neimportant). Sau Stefan Bocskay (1605-1606), ce are un rol important pe plan diplomatic fiind bine cunoscut la Curtea pragheza sau militar luptand alaturi de Mihai Viteazul contra turcilor.

Moldova da cei mai multi voievozi. Petru I Musat (1375-1391) este un voievod pasnic care a fost mai cunoscut mai mult pe plan gospodaresc, si e cunoscut pentru ca l-a imprumutat pe regele Poloniei cu 3000 de ruble, o suma extrem de mare pe vremea aia. (asta da boom economic). Pe de alta parte Ioan voda cel Viteaz (1572-1574) a fost celebru prin luptele cu turcii prin prisma aliantei cu cazacii. Unul din fii lui Stefan cel Mare, Petru Rares (1527-1546) a avut si el o domnie in care a avut de tras de pe urma turcilor fiind angrenat in lupte atat militare cat si diplomatice pe intreg cuprinsul Tarilor Romane. Vasile Lupu (1634-1653), este un mare ctitor. Si s-o batut cu Matei Basarab.

In Valahia, Radu de la Afumati (1522-1529), poarta 20 de batalii contra turcilor. Matei Basarab (1632-1654) este cel care schimba limba slavona cu cea romana in toate domeniile vietii. Constantin Brancoveanu (1688-1714) e cunoscut doar pentru faptul ca i-au taiat capul turcii, fara a se mentiona politica sa de aliante cu marile imperii ale vremii pentru mentinerea independentei Tarii.

Probabil ca nu prea are sens ceea ce am scris mai sus. Nici nu vreau. V-am deschis ochii. Poate chiar cine o sa se intereseze de acesti domni si o sa incearce sa afle mai multe despre ei. V-a spus-o Io.

Back to the future

Amus doispe ani George Lucas ne invata ca orice saga are un inceput, orice drum incepe undeva. Tot asa si cu scribareala lu nentu io. Pentru cei care nu stiu, o multime de persoane incearca sa ma convinga ca am talent la scris. Bine, e deja prea tarziu, io stiu asta si de fiecare data cand zic mi se umflu peptu de mandrie ca air-bagu. Si totusi, orice are un inceput...

Aici jos am o mostra de compunere scolara clasa IV, scrisa de elevu model Io la Scoala Generala Macea amus opt ani IN CHIAR ZIUA DE ASTAZI, 26 februarie 2003. Ca si pregatire va pot spune doar doua lucruri. P-atunci aveam un ''sidekick'' pelican pe numele ingenios ales de Peli, care este prezent in mai multe dintre compunerile mele. Al doilea, in acelasi an am participat la Concursul de literatura Petre Ghelmez (unde am luat locu 3) si cu greu am renuntat la ideea de a nu-l folosi pe bietu pasaroi cand am inteles ca nu poate respira in spatiu. Dar, oricum enjoy! Si ca un fel de PS, abia dupa ce am citit asta am inteles de ce imi spunea invatatorul ca scriu telegrafic.

Luditati

Da, asta intra foarte bine in aceasta categorie. Luditati, tacaneli, nebunii. Cine s-ar fi gandit sa puna harta Pamantului-de-Mijloc peste o harta a Europei si sa obtina chestia de mai sus. E destul de tare totusi. Daca imi place intru in categoria indicata mai sus? Probabil. Dar nu ma intereseaza. E o nebunie tare. Desi as avea ceva de obiectat la faptul ca Mordor e situat in Ardealu nost, iar Mount Doom e in Apuseni. Pai, daca l-am facut pe Dracula Vlad Tepes de ce nu facem un traseu Pestera Scarisoara-in cautarea lui Frodo. Trebuie sa mentionez o chestie absolut geniala. Citeam mai demult pe net o chestie nebuna de-a dreptul despre faptul ca Romania ar fi de fapt Middle-Earth si ca de fapt Comitatul (The Shire) ar fi Siria. (asta ii partea in care io as pune emoticonu ala de pe messenger cu ala care rade pe burta). Noah, ma rog. Uitati-va pe harta nu ma bagati pe mine in seama.

Stapanul inelelor-Fratia inelului-Cartea a doua-Recenzie

Ieri seara am ajuns la finalul volumului intai din The trilogy Stapanul inelelor, o carte care poate fi impartita fara prea multe daune in doua sectiuni. Prima careia am mai facut o recenzie poate purta titlul de ''Frodo si inelul. Cea mai sigura ruta dinspre Hobbiton inspre Rivendell in 200 de pagini. Manual'', in vreme ce a doua parte poate fi numita ''Aici incepe cartea Stapanul inelelor cu toate personajele si actiunile pe care asteptai sa le vezi intr-o carte cu acest titlu. Si da apare si Gollum.''

Trecand pe aceste titluri care ofera o destul de simpla descriere a actiunii din cele doua parti as vrea sa trec iute in revista ce se intampla. Va fi o ploaie de spoilere.

Asadar, dupa ce scapa de Nazgulii ce-i urmareau (de fapt doar pe Frodo si pe elful ala ce trebuia sa fie Arwen), tata lumea ajunge cu bine la casa lu Elrond. Acolo se tine marele Sfat unde ii vedem prima data pe reprezentantii tuturor populatiilor de la elfi la gnomi si la Boromir. Abureli, abureli-Frodo duce Inelul in Mordor. Ceilalti devine Insotitorii Inelului. Si bineinteles, intr-un mod tipic tolkienian trec mai multe saptamani pana sa plece astfel ca iarna bate la usi. Se porneste in linie dreapta cu Gandalf si Aragorn ca si ghizi. Doar ca inteleapta decizie de a freca menta pana se asigura daca Gollum e liber sau nu ii aduce pe un munte inzapezit care nu-i lasa sa treaca (serios). Asa ca trebuie sa intre in temutele mine din Moria unde se afla Balin, varul lui Gimli. Oricat de tentat as fi voi sari peste istoria conflictului dintre gnomi si orci pentru stapanirea acelor mine si voi spune doar un cuvant: balrog. Asadar, cei 9 Insotitori devin 8 prin caderea lui Gandalf de pe un pod si ies la lumina. Acolo Aragorn face pe indecisul (tot restul cartii e asa) si nu stie pe unde s-o ia. Boromir e tot mai atras de Dark side, iar Legolas si Gimli se imprietenesc. Decid sa treaca prin Lorien, regatul condus de Celeborn si Galadriel, un taram mistic si minunat care face cu atat mai greu gandul calatoriei mai ales gandindu-se la destinatie, intunecatul Mordor. Totusi ei pleaca, manati de apele marelui Anduin pana cand vor ajunge la o decizie finala asupra directiei in care s-o apuce. Aragorn are scurte momente de regalitate (prea scurte) ce prefateaza Intoarcerea regelui. Intr-un final, Boromir il asalteaza pe Frodo care gandea, in ultimul capitol care imi place in mod special datorita descrierii. Hobbitul fuge si decide incotro sa o ia si anume la Sauron acasa si bineinteles, Samwise Gamgee il urmeaza lasand soarta Inelului, a actiunii si a celorlalti in suspans. (bine toti stim ca Boromir moare asa ca noah...) Pentru al doilea roman, un cuvant imi sta pe limba: Rohan, si Eowyn si Helm's deep...sa vina marile batalii. I'm ready.

Nicolae Iorga despre....Oradea

''Oradea trezeste in minte vechi privelisti de lupta incunjurari indaratnice si aparari viteze, capitole de glorie din trecutul principatului ardelean si al Casei de Austria...Cand am vazut intaia oara Oradea, mi-a impus larga alee a garii, desfasurarea linistita si curata a strazilor pe care sunau aristocratic rotile trasurilor unguresti. Dupa multe pravalii imbielsugate ale evreimii, am nemerit acea piata de fala si de gala,unde se vedeau banci, biserici, palate. Una din acele banci e romaneasca, cea mai frumoasa din biserici e a bogatului episcop roman al Orazii, iar intr-acea casa veche cu doua randuri, ce se ridica la dreapta, statea episcopul Mihail Pavel...

Astazi bunul batran milostiv nu si-ar mai recunoaste locuinta de smerenie. Pe temeliile ei s-a ridicat un mare si impodobit palat, care e o podoaba a pietii si a orasului, fiindca samana cu celelalte mari cladiri noi in stilul ce se obisnuieste in Ungaria: Palatul Comunal, Teatrul, Palatul de Justitie...

Intr-un mare lux mai vechi se infatiseaza si biserica episcopala, al carii turn vargat cu linii aurite scanteie de departe. Pe dinlauntru ea se infatiseaza ca biserica mai stralucita a romanilor...

In fundul pietii de pravalii, numai si numai evreiesti, ochii ti se opresc asupra altei biserici impunatoare , cu turnul mare si trainic. I se zice inca biserica grecilor, fiindca a intemeiat-o si a intretinut-o Compania negustorilor greci...

Caci pare ca in aceasta Orade, care se lauda in toate limbile ca e mare, bate din cele mai vechi timpuri un vant de maretie; mare a fost cetatea...mare e biserica veche a catolicilor, si mai mare, cea noua cu trei turnuri, de pe strada ''mare''; mare se vede si palatul episcopului, mare parcul de care se incunjura...toate scolile sunt mari...

Si cum e de molipsitoare marimea lucrurilor, pe atata mi se pare a fi, vorbind in genere, micimea celor sufletesti. Noi avem doua scolute rivale si m-am mirat cand am descoperit intr-unul dintre invatatori, domnul Firu...in stare chiar de a scrie romaneste istoria bisericii sale. In bisericile acestea mari, abia daca vin cativa ''zilieri'' saraci dintr-o populatie romaneasca de cateva sute de suflete numa rupta si aceea in doua confesiuni. Copiii acestor oameni nici nu stiu romaneste, si invatatorul trebuie sa li predea limba lor ca o limba straina...''

Nicolae Iorga despre....

Vreau sa fac o noua rubrica! De ce? Pentru ca deja am prea multe si oricum nu imi pasa de ele. Oricum, astazi citind cartea cu un titlul destul de scurt Pagini alese din insemnarile de calatorie prin Ardeal si Banat a lui Iorga m-a traznit ideea de a reproduce partial cateva idei despre orasele ardelene pe care le-a vizitat. Si pentru a elimina orice idei care v-ar veni in cap, voi incepe cu Oradea din doua motive. Unu pentru ca oricum apare in al doilea volum si deci continuitatea este aruncata la cos. Si doi pentru ca astfel se va lua o traiectorie descendenta din punct de vedere geografic: Oradea-Arad-Timisoara. Alte orase la care ma gandesc sunt Hunedoara, Alba Iulia, Sibiu, Brasov, Cluj s.a.

Thank you, Google!

Romania multumeste motorului de cautare Goagal pentru onoarea facuta si tributul oferit cu ocazia implinirii a 135 de la nasterea marelui sculptor roman Constantin Brancusi. Dintr-un alt articol citit pe fuga, se pare ca ei sunt singurii (ma rog, asa era titlul) care si-au adus aminte de acest eveniment ce merita mentionat la pagina 5 dintr-un ziar cu 4 pagini. Eh, dar nu ar trebui sa fiu mirat. Suntem totusi romani. Cum am putea noi sa onoram pe cineva care ne-a facut cunoscuti pe intreg mapamondul? Cum sa apreciem pe cineva care are un talent enorm, si care prin munca s-a impus (se pastreaza citatul din Brancusi: ''Creeaza ca un zeu, porunceste ca un rege, munceste ca un sclav.'')? Nu, noi un popor binecuvantat cu atatia oameni de cultura in toate domeniile ne bagam picioarele in munca lor, le uitam memoria si poate ca o mai si pangarim (aceasta Eminescu o evoca foarte bine in Scrisoarea I). Oricum, am deviat prin aceasta descriere a comportamentului tipic romanesc fata de mari personalitati care indraznesc sa se ridice din randul nostru. Ideea era ca a trecut un secol si ceva de la nasterea unuia care a dat omenirii asemenea opere de arta precum ''Coloana infinitului'', ''Poarta sarutului'', ''Masa tacerii'', ''Domnisoara Pogany'' sau ''Pasare in spatiu''. Si ar fi bine sa ne mai gandim din cand in cand la cel care a pus Romania pe harta si a demonstrat ca noi nu suntem un popor de tarani necivilizati si ca putem sa depasim aceasta stare. Punct.

Confruntarea

Avem aici doua din cele, de fapt cele mai cunoscute castele din judetul Arad. Adeca, in primul rand Castelul Csernovics din comuna Macea si Castelul Regal din comuna Savarsin. Pana in data de 1 ianuarie, cand am mers la colindat la Rege, nu am reusit sa vad pe viu Castelul decat din spatele gardului. Dar atunci am stat chiar in fata usii. Si am ramas un pic dezamagit. Din imaginile si fotografiile vazute, imi parea mult mai mare. Doar ca atunci cand am stat fata in fata cu el, cu castelul am fost dezamagit. Intr-un fel, pot sta linistit. Pana acum, castelu meu ramane cel mai mare. (smile)

La turnura istoriei

Azi cand am citit cate ceva pentru BAC, la istorie din cartea lui Constantin C. Giurescu, despre istoria romanilor. Si atunci m-a lovit. Referitor la intemeierea Valahiei, mai ales despre situatia de dinaintea lui Basarab Intemeietorul, cu referire la Marea Invazie Mongola din 1241.

Pe vremuri, cand citeam mai mult istorie universala, consideram Imperiul Mongol, format din niste barbari calare pe cai veniti din stepe pustii si care nu aveau nici cea mai vaga idee despre civilizatie, un hibrid enorm. Un stat, cel mai mare din istorie, intins de la Marea Galbena pana la Marea Adriatica. Stiu despre Genghis khan, fondatorul acestui stat de dimensiuni titanice si care s-a prabusit ca un bibelou dintr-un material fragil sau despre Khubilai khan, cel care l-a primit cu bratele deschise pe exploratorul italian Marco Polo. E uimitor, o minune a istoriei cum niste barbari de-a dreptul reusesc sa supuna imperiile rafinate ale arabilor si in acelasi timp regatele mereu razboinice ale europenilor melteni, dar care stiau sa manuie sabia. Nu e de mirare atunci ca mongolii in 1241 au trecut ca prin branza prin teritoriul romanesc, pe trei directii ajungand in foarte scurt timp de la Rodna la Oradea, sau de la Brasov la Sebes, calcand apoi in picioare Regatul Ungar. Doar moartea neasteptata a marelui han Ogodai duce la stoparea invaziei acestor calareti invincibili. Aceasta moarte i-a obligat sa se retraga cu toate comorile luate lasand in urma un dezastru.

Prima data cand am citit despre faptul ca doar acest lucru a salvat Viena si apoi Apusul Europei de o cucerire rapida si dezastruoasa am fost destul de socat. Asta demonstreaza faptul ca pe langa legile istorice, pe langa toate stiintele care incearca sa ofere o intelegere matematica a istoriei, trebuie recunoscut faptul ca haosul joaca un mare rol in ''facerea'' istoriei.

Save me!

Sunt un caz medical fara speranta. Toti au incercat totu dar au esuat. Boala mea nu are nume, si totusi face ravagii, distruge totul si nu imi lasa nicio sansa, nicio speranta pentru nimic. Este ca si cum as fi devorat de o maladie coroziva, si ma indreapta spre un sfarsit implacabil. Din pacate unele functii inca nu mi le-am pierdut. Pot inca citi fara probleme, desi doar intr-o prea mica masura, doar unele filme si seriale ma mai ajuta si imi alina chinurile. Doar ca in fata imi sta Kralizecul, batalia de la sfarsitul Universului (cautati pe Wiki la Dune si veti intelege) si nu sunt, nu pot fi pregatit. Am nevoie de un medicament, ceva care sa ma vindece, sa ma scoata din starea asta...pana nu va fi prea tarziu. Niciodata pana acum nu am mai fost intr-o asemenea pozitie fata de restul lumii, adica in pat, incapabil sa ma ridic, chiar daca as dori. Nu pot face, chiar nici ceea ce doresc si toate astea din pricina acestei stari. E mai rea decat LENEA, e o combinatie, un bacil mai primejdios, mai nihilist decat ultimul cosmar a lui Camus...si a venit peste mine. Sunt lipsit de orice sansa de scapare, niciun tratament care sa elimine acest pericol extrem la adresa mea. Ce pot face?

Semnat, Un elev normal de la o

scoala normala dintr-un oras

Arad

What's wrong with these people?

Ma aflu intr-o dilema si recunosc ca as putea sa o rezolv da' mi-i un pic cam lene. In cautarile mele de material pentru alalalt blog, in care pun accent pe monumentele romanesti (care se afla pe terit. rom. chiar daca nus facute de romani). Si am ajuns la o dilema, de fapt doua, dar una e importanta acum: cum de in zona vestica a tarii, cu precadere in zona Aradului exista...o pleiada de castele si palate ce au aparut precum ciupercile in aproape fiecare sat si comuna din judet. Cel mai bun exemplu este centura Macea-Curtici-Sofronea, fiecare ''echipat'' cu cate un monument mai mare sau mai mic. Un alt soc l-am avut cu orasul nostru preaiubit, Arad. Toata lumea stie de Palatul Cenad, Neumann sau Palatul Administrativ. Dar cine mai stie ca mai is inca vreo 30 de astfel de monumentoace care is intr-un con de bezna. Ii doare in...cot pe cei de la conducere de cati bani s-ar scoate dintr-un circuit turistic. Nu conteaza, oricum stiu ca astea zise de pasionat de istoric. Oricum, pasionatu se gandeste sa-si ia campii cand planul bine facut e dat peste cap de un alt castel care apare din neant. Acum sincer, cine stia de castelu din Gurahont, Brazii sau Siria? Oricum, o sa ma chinui sa fac o lista candva, pt toate...Punct.

Diletantule!

Da, da am gresit. Orice om o face (poate unii mai des decat ar trebui, sau mai naspa decat e normal) si eu un pot sa nu ma numar in aceasta categorie. Intr-un post anterior, acela in care glorificam romanul Baltagul am inserat un termen ce nu-si avea locul intr-o discutie despre literatura. Am folosit expresia roman seminal pentru literatura romana, incheiat citatu. Datorita bunavointei unui samaritean necunoscut am reusit sa vad eroarea grava pe care am facut-o. Pe langa faptul ca acel cuvant nu are nicio legatura cu domeniul literar, el este folosit mai ales in aria zoologie, biologie ma rog asa era data definitia de pe DEXonline. Oricum, am corectat unde trebuia si astfel tout est bien.

Si totusi v-ati putea intreba cum am putut face o asemenea eroare tampita, doar daca as fi incercat sa impresionez pe cineva cu cunostiintele mele (cacofonie pusa de mine). Pai...intr-un fel e asa. Am vrut sa folosesc o paleta mai larga de expresii cat de cat sofisticate si am picat in plasa diletantului care se lauda cu toate cunostiintele sale, dar pan la urma e pe langa.

Totusi, vreau sa punctez faptul ca n-am scos expresia aia din burta. Am citit-o undeva, nu sunt sigur daca in romana sau engleza, si daca cineva stie la ce ma refer...un comment sa nu raman prost pe de-a intregu. Paff!

Interludiu muzical

Superrecenzia Narnia-episodul 1

Vine o vreme cand ceea ce trebuie facut este facut. Cu intarziere, cu intreruperi dar pana la urma se ajunge la produsul final. Sau la efectuarea ideii dorite. Asa ca va prezint Superrecenzia Narnia. Am avut ideea in minte de anu trecut de cand am citit prima oara aceste cartulii micute scrise anual de catre C. S. Lewis, celebrul scriitor britanic. Doar ca timpul a fost impotriva mea.

Ca date generale, Cronicile din Narnia reprezinta o colectie de sapte carti pentru copiii scrise de mai sus numitul, si a caror actiune se desfasoara in taramul mitic al Narniei. Narnia reprezinta un univers paralel in care totul este aproximativ la fel ca si in lumea noastra...doar ca unele animale vorbesc si e un taram fantasy unde magia stapaneste. Si Aslan, marele Leu, Creatorul taramului mitic si fiul Imparatului de peste Mari (voi reveni cand voi vorbi despre personaje). Cartile ii au ca personaje principale pe membrii familiei Pevensie, patru frati (Peter, Susan, Edmund, Lucy), pe varul lor Eustace Scrubb, pe prietena lui Jill Pole si pe viitorul profesor Diggory si pe vecina lui Polly Plummer. Toti cei care intra in lumea Narniei sunt copii. Cartile sunt scrise in intervalul 1949-1954 si daca ati citit LOTR si vi se pare ca seamana sa nu va speriati. Lewis si Tolkien au fost prieteni. Ok, destul pentru astazi. Maine vine rezumatul.

Alalalt

Avand in vedere ora inaintata, nu am chef si timp sa scriu ceva elaborat. Dar vreau sa mentionez totusi pentru cei care urmaresc celalalt blog Istoriadepeloculdoi ca m-am sucit. Daca inainte ma straduiam sa pun un mic istoric, o descriere a obiectivului, nu mai fac d-astea. De ce? Pai, acum o sa pun doar fotografii, cat mai multe, dupa cate pot gasi. Si descrierea? Sa o cautati voi! Daca va intereseaza puneti mana pe internet sau pe-o carte si cititi ce reprezinta cladirea respectiva. Mult succes!

Noi actori in Batman: the dark knight rises

Vesti proaspete de la Christopher Nolan! S-au anuntat cei mai importanti actori din cel de-al treilea film al trilogiei Batman. Dupa lunga asteptare cu privire la rolul (pentru mine important) al Catwoman, aflam ca va fi jucat de catre Anne Hathaway. Parerea mea: alegere buna.

Al doilea actor este Tom Hardy (a jucat in alt film a lui Nolan, Inception) in rolul lui Bane. Bane a aparut si in Batman si Robin, doar ca nu a fost reprezentat ca atare. Cu siguranta Nolan va face dreptate personajului.

Toate temerile mele legate de acest al treilea film incep sa se risipeasca. Odata cu aceasta dezvaluire, mi-a revenit increderea in Nolan si imi pare rau ca m-am indoit de el. Oricum, pana in 2012 mai e timp.

The romanian tomahawk

Mi-a povestit mai demult cineva o intamplare amuzanta de la o ora de engleza. Detaliile nu mai le retin, dar poanta e draguta. Profesorul discuta despre literatura romana si il intreaba pe un elev care ar fi traducerea in engleza a titlului romanului sadovian Baltagul? Dupa ce sa sta un pic pe ganduri, raspunde fara ezitare: The romanian tomahawk!

Oricum, revenind la acest roman de baza al literaturii romanesti all-time, as dori sa mentionez in trecere existenta unui curent...anti-baltagian. Adeptii acestei teorii refuza sa intrevada temele majore care exista in carte, personajele complexe, motivatiile, introspectia si spiritul de detectiv al personajului principal Viitoria Lipan.

Eu am gasit romanul in momentul lecturarii sale, o carte valoroasa, cu o proza scurta dar cuprinzatoare, descrierile fiind reduse la minim, doar pentru a oferi o idee cititorului despre locatia personajelor. Neintrevazand alte probleme, eu consider, in umila mea parere,acest roman merita sa intre in ceea ce eu vad ca Marea Trilogie Taraneasca: Ion-Baltagul-Morometii.

Recenzie-Stapanul inelelor-Cartea intai

Am citit vreo cateva carti la viata mea. Am mai fost intrebat cate, dar nu pot oferi un raspuns exact pentru ca nu stiu. Io zic ca in jur de vreo 100, 100 si ceva. Ma rog...Dar trebuie sa admit, ca dintre toate cartile pe care le-am citit, niciuna nu este atat de sforaitoare ca Stapanul inelelor. In titlu am scris Cartea intai. Cei cu nervi de otel care au reusit sa citeasca cel putin un volum din cele trei, vor sti ca trilogia e impartita in sase carti (nu-s sigur). Fratia inelului are doua parti (sau carti). Eu am citit una. Un singur lucru am de spus: multumesc Peter Jackson. Pentru ca, daca as fi citit cartea si dupa aceea sa fi vazut filmul...ma indoiesc ca as mai fi vrut sa vad filmul. Dar sa revenim la carte. Urmeaza spoilere.

De la inceput trebuie inteles faptul ca am pornit cu prejudecata conform careia filmul este cea mai fidela reprezentare a cartii. Asa ca am avut parte de cateva socuri referitoare la varste si durate. Nu vreau sa dezvolt. Oricum, cartea incepe cu petrecerea de 110 ani a hobbitului Bilbo Baggins din Fundatura. El este fiul fratelui unchiului bunicului varului de-al treilea a lui Frodo Baggins, personajul principal al carti (verficati genealogia, eu nu o sa o fac). Oricum, mare parte a primelor capitole se ocupa cu asta. In scena apare Gandalf, marele vrajitor si prieten a lui Bilbo care l-a insotit in cartea Hobbitul in aventurile sale trecute. Urmeaza un discurs cu ocazia fericitei ocazii si la final..puf! Bilbo dispare. Se pare ca acesta este in posesia Inelului, cel mai puternic dintre toate, faurit de Stapanul Intunecat Sauron in infernalul Mordor. Desigur, Gandalf nu stie asta si dispare pentru a cauta raspunsuri. Mult timp. Aproximativ treispe ani! Apoi se intoarce si-i spune lui Frodo, stapan al inelului dupa plecarea lui Bilibo. Intelegand baiu in care ii Frodo urmeaza sfatul batranului vrajitor de a se cara din Comitat si a merge inspre Rivendal, casa lui Elrond, regele elfilor. Si de aici cartea se duce rau in jos. Adica, mi-am dat seama ca eu nu mai citesc Stapanul inelelor. Probabil un manual de geografie a Middle-Earth da' sigur nu o opera literara. Nu inteleg de ce Tolkien a tinut mortis sa explice pe unde merg hobbitii, detaliind extrem de mult fiecare loc, fiecare popas pana la nebunie. Din partea cititorilor. Intr-un final, la pagina 239 apare un personaj asteptat si anume Aragorn, sau Strider (Pas Mare) si de acolo cartea incepe sa creasca, dar foarte putin. Urmeaza ranirea lui Frodo pe Tancul Vremii si intr-un final, printr-un lesin ajungem in cartea a doua. Pfiu! Ah, si o ultima suparare, dac pot zice asa, desi e meritul lui Peter Jackson. In ultimul capitol, cand Frodo se simte rau, calatorii sunt ajunsi in urma de un elf. Si nu de o elfa, cum as fi vrut io (adeca Arwen).

Singurul lucru pe care mai pot sa-l adaug este speranta ca in partea doua odata cu aparitia lui Boromir, Legolas, Gimli, Elrond si revenirea lui Gandalf, sa inceapa capodopera aclamata de toata lumea.

Tunete si fulgere!

Nu se poate asa ceva! E incorect si nedrept, si nuuuuuuuuu! Nu pot sa ma concentrez si sa organizez un post cat de cat inteligibil. Dar nici decizia aceasta arbitrara nu poate fi considerata normala. Pentru cei care urmaresc, in colectia Adevarul (pe care mai inainte am laudat-o si de la care am luat LOTR) probabil ca stiu ca ''Maestrul si margareta'', cartea ce trebuia sa apara joia asta a fost inlocuita cu o carte de poezii a lui Eminescu. Mi-am exprimat deja dezaprobarea fata de aceasta schimbare pe blogul colectionarului, asa ca nu ma pun sa-i balacaresc si aici. Si oricum, un alt utilizator a dat cu ei de toti peretii. E rau. Tare rau. Sunt dezamagit. Daca nu m-as simti bine acu, as intra intr-o depresie (probabil...ma rog, m-as simti rau...bine, as fi imbufnat) si nu le-as mai lua cartile. Dar...tot nu sunt sigur ca le mai iau cartile!

2011

Un an nou fericit si plin de bucurii si alte clisee din mesajele de Anu nou ne sta in fata. Asa ca va trebui sa fim pregatiti pentru toate provocarile care vor aparea. In tot acest timp trebuie sa fim increzatori ca vom reusi sa invingem si ca la finele acestui an, in primele zile ale anului 2012, sa privim inapoi multumiti si impacati cu privire la lucrurile pe care le-am facut anul trecut. Bun venit in 2011!